Prin muntii dacilor, pe schiuri de tura

Tura de iarna Alpin Club Brasov in Muntii Sureanu, decembrie 2012 

Ideea turei de iarna din muntii Sureanu a pornit de la un vis mai vechi: parcurgerea crestei acestor munti care au insemnat atat de mult pentru vechii daci pe schiuri de tura, cu ajutorul pieilor de foca.

Ne tot gandeam daca va fi zapada indeajuns de multa pentru a putea sa ne realizam planul. Tura s-a derulat intre 12 si 16 decembrie, anul trecut, la expeditie participand 9 membri ai Alpin Club Brasov: Sandu, Remus, Adi, Mihai, Carmen, Gabi, Cosmin si Radu.

Cazarea a fost facuta la cabana militara Sureanu, situata la o altitudine de 1734 de metri, imediat sub caldarea glaciara a varfului cu acelasi nume, care domina mica constructie, realizata acum cateva zeci de ani de sasii de la SKV si preluata si administrata acum de Ministerul Apararii. Drumul pana la cabana a fost parcurs in circa 5-6 ore, cu masinile din Brasov, desi prezenta portiuni cu zapada amestecata si chiar gheata pe alocuri.

Muntii Sureanu, muntii sacri ai dacilor isi aruncau catre noi privirile curioase, de dupa verdele brazilor si albul crestelor cu fuioare de vant, intrebandu-se daca, sa ii lase sau nu pe cei opt drumeti sa le cucereasca varfurile…

Cabana militara, ne-a primit cu destul de multa racoare, asa ca a fost nevoie sa tot spargem lemne si sa incalzim atmosfera. Am stat de povesti, pana tarziu, in noapte si am pus la cale expeditiile din zilele ce urmau.
Deja am stabilit, in prima zi vom incerca sa abordam varful Sureanu, altitudine 2080 m, o parte dintre noi abordand expeditia pe schiuri de tura.

Am pornit la drum dis-de-dimineata, intr-un aer clar, metalic, gerul din timpul noptii facand ca temperatura termometrelor sa coboare la sub – 20 de grade Celsius.

Privelisti alpine domoale se iveau printre brazii incarcati de omat, spre creasta Muntilor Lotrului, catre sud-est. La sud, Parangul cel batran, situate chiar peste drum imbracase haine de sarbatoare, asteptandu-l si el pe Mosu cel alb, care urma sa aduca multa, multa zapada.

Poteca abordata de noi urca destul de abrupt pe un picior al muntelui catre platoul alpin, care se termina catre varful Sureanu. Zapada, care scartaia la inceput sub talpile bocancilor grei, devenea din ce in ce mai mare, silindu-ne pe cei aflati in drum spre inaltimi sa ne folosim de toata forta fizica a picioarelor pentru a putea inainta prin omatul de peste o jumatate de metru.

Radacinile contorsionate ale jnepenilor iti blocau inaintarea si parca, te trageau catre adancuri…

Exact inainte de a atinge platoul alpin de la 2000 de metri, o bufnitura surda si infundata ne-a avertizat ca placa de zapada pe care ne aflam s-a crapat si pericolul ca aceasta sa o ia la vale, crestea.

Din fericire, zona, desi abrupta, nu era tocmai propice desfasurarii unei avalanse, foarte multi molizi ingropati in zapada, stabilizand oarecum terenul. 

Le-am transmis colegilor care se aflau imediat sub noi, catarati pe panta inclinata, sa fie atenti si am depasit zona, nu fara emotii.

Am pasit cu atentie si am ajuns pe platou, cucerind varful care, desi poarta numele masivului, nu este cel mai inalt al zonei. Varfu lui Patru, de 2130 m altitudine este cel mai inalt punct din aceasta arie.

Peste tot numai munti!

Uite Parangul cu iezerele sale, uite si Retezatul cu varfurile sale prapastioase, Cindrelul cu plaiurile lui mai domoale si undeva, acolo, in zare, Muntii Lotrului si Lacul Vidra.

Lacul Oasa se intrezarea albastru-inghetat printre razele soarelui de iarna, care stralucea vesel! Cosmin se intreba daca nu ar fi faina o cabana, pe malul lacului….

Incotro intorceai privirea, erai atras de inaltimi cutezatoare, cuprinse intre vai largi. Cel mai impresionant era masivul Retezat, care domina punctul cardinal vestic, cu inaltimile sale. Am facut nenumarate poze, amintirile fiind cele care bucura sufletul, peste ani si ani.

Doi dintre colegi, Gabi si Adi, au coborat, nu fara emotii din cauza zapezii, pe schiuri pe una din vaile glaciare care se rastoarna parca la vale, catre cabanele de la baza partiilor de schi ale zonei. Restul, Carmen, Remus, Cosmin, Radu, Sandu si Mihai am coborat pe aceeasi ruta, abordata la urcare.

In zona sunt cateva partii de schi apartinand domeniului schiabil Sureanu aflate la inceputul “carierei lor” presarate cu cateva cabane si locuri unde poti sa stai de povesti, la un vin fiert.

Este prezent acolo, sus pe munte, un stabiliment nou, in forma de con, proaspat modernizat si inaugurat, cu un semineu care parca te ademeneste la caldura focului si la un vin fiert…

Asta am facut si noi, stabilind planul pentru a doua zi: Varful lui Patru, cel mai inalt din masiv, pe schiuri.

Expeditia pe varf a fost mai anevoioasa, zapada fiind in unele locuri tasata, in altele inghetata. Vremea a fost destul de prietenoasa cu noi, insa sus vantul batea tare silindu-ne sa apelam la echipamentul din dotare si sa grabim pasul, daca vrem sa nu inghetam din cauza vantului care ne musca obrajii.

Am depasit castrul roman situate imediat sub varful lui Patru, amplasat pe pozitia unei stravechi cetati dacice, cucerita candva de romani.

Din pacate zapada era destul de mare si nu puteai sa distingi in ce loc anume se afla cetatuia de aparare a stramosilor, ascunsa sub nameti.

Imaginile care se intipareau pe retina, odata cu sosirea pe varf, te determinau la visare: cate chipuri de daci vor fi fost vazute pe aici, cu 2000 de ani in urma? Cum erau oamenii aceia? 

Ce ii facea sa vietuiasca in pustietatile din varful muntilor, departe de lume?

Am coborat pe schiuri si, dupa trantele luate prin zapada mare, in care te afundai uneori, si dupa inca o abordare pe schiuri de tura a varfului Ausel de fix 2009 metri altitudine, prilej sa vedem cel mai fantastic apus de soare peste muntii Retezatului, ne-am retras spre “cabana minunata”, la caldura.

Odata cu sosirea week-end-ului a inceput din nou sa ninga, asa ca am schiat pe noile partii, care vor face probabil, ca peste ceva vreme sa se vorbeasca despre statiunea Sureanu, asa cum se vorbeste despre Straja, Voineasa-Vidra sau Parang.

Desi, destul de abrupte, partiile de schi nu aveau atat de multa zapada batatorita, incat sa schiezi de placere. Trebuia atentie maxima la fiecare viraj!

Ratrack-urile, care batatoreau zapada de pe partii au scos la iveala multe pietre si era necesar sa fii foarte atent la varianta de coborare aleasa…

Zona Sureanului este destul de populata in fiecare week-end, preturile fiind situate la niveluri acceptabile, o cartela cu 20 de puncte, ceea ce inseamna zece coborari avand pretul de 60 de lei. Din pacate posibilitati de cazare nu prea exista, decat la circa 5 km de partii, intr-o fosta colonie, in care au fost ridicate acum cateva pensiuni. Drumul insa, era foarte bine deszapezit, desi cantitatea de zapada cazuta intre timp, era consistenta.

De retinut: pe fiecare instalatie se puncteaza separat: un punct la teleski, doua puncte la telescaun. In weekend, o parte din colegi, Radu, Gabi si Carmen au incercat sa cucereasca varful lui Patru per pedes, insa din cauza viscolului si a vizibilitatii reduse s-au retras din traseu. Decizie inteleapta!

Concluzionand: tura de iarna a fost una reusita, condimentata serile cu asertiunile lui Sandu despre constelatii, dar si cu ploile de “Geminide”, curent meteoric, care isi trimitea mesagerii in noptile inghetate parca pentru a reaminti oamenilor din creierii muntilor ca universul este infinit si in acelasi timp constituie un punct de atractie si de meditatie pentru acestia.

La intoarcerea spre Brasov am constatat ca jos la poale era cald, ploua, asa ca zapada cam disparuse de pe drum, prilej de a ajunge rapid spre casa.

A fost prima tura de iarna cu clubul de alpinism facuta pe schiuri de tura si foci…urmeaza altele si veti afla curand de ele!

Mihai