Una dintre cele mai faine ture facute anul acesta ca ghid montan a fost recent in creasta muntilor Fagaras, in timpul saptamanii. Am plecat cu un mic grup din Cluj din apropierea manastirii Sambata catre cabana omonima, cota 1400m. Se anunta o zi frumoasa si calduroasa de august.
La cabana erau cateva grupuri care campasera acolo cu cortul. Am baut o cafea cu Robert, unul dintre cabanieri si salvamontist al echipei din Victoria, iar turistii din grupul meu s-au infruptat cate putin din bunatatile de la cabana, o ciorbita sau o friptura....
Foarte aglomerat fusese pe traseul nostru, multi pelerini urcand la chilia lui Arsenie Boca, calugarul care a inspirat generatii de credinciosi ortodocsi si care a vietuit acolo sus in munti timp de cateva decenii….
Am luat apoi calea muntelui si am urcat abrupt catre Fereastra Mare a Sambetei, uimiti fiind de imensitatea peretilor din Coltul Balaceni, un clasic si impunator varf al Carpatilor, cu rute nordice multi pitch de alpinism, care atrage privirile drumetilor. Stanci colturoase cu forme fantastice strapung albastrul cerului Fagarasului de vara si te indeamna la meditatie. In zona se afla o mica colonie de marmote, care deja isi anuntau suratele de prezenta noastra pe poteca.
Amicii mei din grup erau incantati de salbaticia locurilor, de linistea crestelor si peisajele care iti fac cu ochiul in toate directiile: catre varfurile Dara si Hartopul Darei, catre Galasescu si Cheia Bandei. Suntem in inima Fagarasului si deja mergem de cateva ceasuri bune cu rucsaci pregatiti pentru a petrece cateva zile cu cortul in creasta Alpilor Transilvaniei la peste 2000m …
Luam decizia de a sta peste noapte langa refugiul din Fereastra Mica a Sambetei la care se ajunge dupa ce cobori din creasta dinspre varful Slanina. Aici este un mic platou, care iti ofera o perspectiva a pantelor sudice din Fagaras. Din pacate, refugiul este devastat si nu mai are usa, ca urmare a “civilizatiei” caracteristice unor drumeti ai timpurilor noastre sau chiar a ciobanilor. Pastorii cu care am vorbit spuneau ca nu ei l-au distrus, ci un grup de turisti din Tara Fagarasului, tineri pusi pe fapte mari. Usa este rupta, iar in interior este o vraiste totala. Mai exista doar scheletul metalic al unor paturi.
Nu ne mai facem bine, dar asta este alta discutie…
Luam apa de la izvorul limpede din vale, situat la circa 5 minute mai jos de refugiu spre sud si ne pregatim de campare, stand la taclale cu ciobanii din zona, care ne povestesc pe seară cum a dat ursul in mioarele lor acum cateva saptamani si a mursecat cateva dintre acestea…
Stam de povesti si prindem ultimele raze ale soarelui de vara pe creste, frigul cuprinzand mica portiune de creasta, asa ca ne retragem in corturile noastre la odihna binemeritata.
A doua zi reluam urcusul pe varful Galasescu Mic, trecem de Curmatura Racorele, urcam Galasescu Mare, ajungem in caldarea de sub Galbenele si varful Hartopul Ursului cu lacuri care stralucesc ca niste nestemate in razele soarelui de august...este o lume foarte salbatica, putin umblata, stapanita de roci, de norii de vara si de vanturile inaltimilor, care iti suiera in urechi povesti de mult uitate ale acestor munti uimitori ....
Vorbesc cu Vasile, liderul grupului cu care am urcat, medic chirurg eminent din Cluj Napoca, cel care imi spune ca aproape in fiecare vara urca Alpii si Dolomitii impreuna cu sotia, Adriana dar acum este atat de încântat de imensitatea si frumusetea salbatica a muntilor nostri, Carpatii!
Suntem un pic obositi din cauza rucsacilor grei, dar usor, usor ne apropiem de zona Vistea si refugiul din Portita Viștei, loc de conexiune a mai multor rute faine. Urcam abrupt coasta muntelui Vistea Mare si apoi spre varful Moldoveanu, prin Spintecatura si dupa o usoara catarare atingem cel mai inalt varf al Romaniei, care ne intampina printre norii de vară!
Avem privilegiul de a fi aproape singuri pe varf, deoarece este dupa amiaza si multi dintre turistii care urca dinspre Valea Rea au coborat deja. Au fost câteva zeci de turiști în acea zi de vineri...
In jurul nostru norii se joaca cu linia crestelor, fuioare dese de fum inconjurandu-ne uneori, amagindu-ne, iar alteori crâmpeie din cerul senin ne indeamna parca la visare…
Dupa ce am coborat varful Vistea Mare ne indreptam spre varful Corabia si luam hotararea de a ramane in creasta pe un mic platou, situat langa Saua Ucea, cota 2300m. Amenajam tabara si ne pregatim pentru o noapte lunga cu ploaie rece, caci vremea se strica, iar stropii grei bat in tenda cortului si te fac sa te gandesti ca toamna este aproape, iar vara este pe final…
Coborarea din creasta catre Podragu
Dimineata am fi vrut sa mergem catre Balea Lac dar luam decizia de a cobori prin Saua Podragu din cauza vremii instabile, care a devenit brusc rece si urata, iar la radio se anunta cod galben de ploi si vijelii in Carpații Meridionali.
Nu sunt decat cateva grade afara iar vantul de creasta iti ingheata degetele pe betele de trekking, peretii nordici ai muntelui aruncandu-si norii grei peste creasta înspre sud! Le povestesc turistilor despre cum arata iarna prin aceste colturi de stanca ale Carpatilor si cat de greu este sa urci din Podragu la varful Moldoveanu si inapoi pe zapada si gheață!
Ajungem la cabana Podragu, acolo unde servim un ceai fierbinte si mancam un mic dejun pregatit de doamna Corina, cabaniera. Este foarte curat in cabana si la baie, iar putinii turisti ramasi acolo sunt tintuiti la mese din cauza ploii de afara…
La vale, spre Victoria, o coborâre de 1600m
Coboram spre cabana Turnuri si apoi pe Valea Arpasului catre Victoria. Amicii mei clujeni sunt uimiti de frumusetea locurilor, de salbaticia care ne inconjoara pretutindeni si de mirosul patrunzator de plante medicinale care se degaja din padure dupa ploaie…
Dupa circa 1600m diferenta de nivel coborati din creasta si dupa circa 9 h si jumatate de trekking pe poteci alunecoase ajungem la baza muntelui, luand la pas drumul forestier care ne scoate catre Victoria, unde draga mea Irina, sotia, ne asteapta sa ne preia cu masina.
A fost o tura frumoasa de vara, cu creste inflorite si ploi de vara, cu stele si poteci de munte, cu lacuri limpezi si varfuri uimitor de abrupte, care mai de care mai spectaculoase si salbatice!
Multumesc pe aceasta cale lui Vasile, Adrianei, lui Vlad, lui Tamas si Georgianei pentru felul admirabil in care au urcat cu rucsacii de tura in spate in creasta Fagarasilor!
Ne revedem prin munti, dragii mei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu