 |
| Spre varful Mont Blanc |
 |
| Alpii Francezi, spre varful Mont Blanc |
Inca din momentul in care am inceput sa urc muntii, undeva cu vreo 22 de ani in urma, visam la inaltimile Alpilor, la Caucaz si
 |
| De aici, de la refugiul Vallot incepe zona mai dificila si expusa spre summit, asa ca trebue obligatoriu ca alpinistii sa se lege in coarda! |
Anii au trecut, am
urcat muntii, am trait alaturi de oameni extraordinari diferite experiente pe
crestele muntoase, invatand din fiecare inamplare petrecuta in inima muntilor cate
ceva. Am ajuns sa lucrez ca ghid montan profesionist si sa urc acest varf al Alpilor Francezi de 6 ori si nu singur, ci cu alpinisti romani si straini...
Trebuie sa stii ca nu este usor sa urci un varf inalt din Alpi, de fapt nu “il cuceresti” niciodata, este vorba despre felul in care reusesti sa iti inveti slabiciunile, sa iti “domini” partile slabe ale fizicului si psihicului, sa inveti sa te lupti cu tine insuti si sa iesi invingator! De fapt, in sine urcarea unor munti inalti presupune o cunoastere aprofundata a propriului sine: trebuie sa stii foarte bine cand sa te opresti si cand sa mergi mai departe.
***Trebuie sa stii cum
reactionezi in diferite situatii extreme, cum te comporti daca vremea se
schimba brusc, sa ai incredere in deciziile pe care le iei si sa iti pui in joc
tot arsenalul de cunostinte si experienta, sa fii pregatit fizic si psihic, sa
ai echipamentul necesar pentru a rezista la cateva mii de metri altitudine,
acolo unde aerul este mult mai rarefiat decat la poalele muntilor.
Asadar, ascensiunea
pe Mont Blanc a constituit un vis, dar si o provocare, daca tinem cont de faptul
ca trebuia sa insotesc un grup de alpinisti, unii dintre acestia clienti ai unei agentii din Brasov.
Facand parte din anul 2001 din Alpin Club Brasov, am urcat de multe ori impreuna pe crestele Carpatilor, atat vara si mai ales iarna. Am
urcat varful Moldoveanu iarna in decembrie, in plin viscol, am parcurs creasta
Pietrei Craiului in ianuarie, dupa un cod galben, care a facut ca pe creasta sa
se depuna tone de zapada, iar cornisele stateau la panda, gata sa se rupa si sa o ia la vale cu noi, drumetii solitari din creierii muntilor.
 |
| Spre varful Moldoveanu, iarna - ultimii pasi |
Am parcurs deseori creasta muntilor Rodnei, tot in ture de iarna ale Alpin Club Brasov, dar si crestele smaltuite ale Retezatului, cu Peleaga, cea mereu acoperita de nori si Retezatul cel mandru.
Asadar, invitatia de
a urca Alpii alaturi de acesti alpinisti romani a sosit
exact la timp. Imi doream sa urc varful Mont Blanc, mai ales ca stiam despre dificultatile
intampinate de alti prieteni si parteneri de ascensiune, care il urcasera in
trecut.
***Stiam ca va trebui
sa fiu pregatit fizic si psihic in mod exemplar, ca sa pot la randul meu in cadrul
expeditiei, sa ii motivez pe cei cu care urma sa urc ca ghid montan asistent. Ii cunosteam pe o mare
parte dintre turisti, pentru ca anterior, am urcat impreuna in ture de
pregatire, in Fagaras si Iezer-Papusa, in conditii de iarna, pe viscol.
Treaba mea era sa ii
insotesc si sa le acord tot sprijinul atunci cand ar fi avut probleme, daca ar
fi cedat fizic si psihic, sa ii determin sa nu renunte si sa mearga pana la
capat. Am incercat sa ii motivez pe cei cu care am urcat, sa ii incurajez atunci
cand le-a fost mai greu, in timpul urcarii.
Ruta parcursa de noi
a fost Chamonix - tramway du Mont Blanc (aproximativ 2000m) - refugiul Tette
Rousse (3176m) - Refugiul Gouter (3817m)
- varful Mont Blanc (4810m) si retur.Tramvaiul de Mont Blanc pleaca din St.Gervais Les Bains, localitate situata la 1,5 km de Chamonix.
In urma cu cativa ani, cand a avut loc aceasta ascensiune, tramvaiul nu mergea decat pana la statia de telecabina Bellevue, din cauza unor caderi de pietre, asa ca a trebuit sa urcam cu rucsacii in spate de la cota 1800m catre statia finala a tramvaiului, Nid d'Aigle, 2370m, unde acum se poate ajunge iarasi cu trenuletul cu cremaliera.
In urma cu cativa ani, cand a avut loc aceasta ascensiune, tramvaiul nu mergea decat pana la statia de telecabina Bellevue, din cauza unor caderi de pietre, asa ca a trebuit sa urcam cu rucsacii in spate de la cota 1800m catre statia finala a tramvaiului, Nid d'Aigle, 2370m, unde acum se poate ajunge iarasi cu trenuletul cu cremaliera.
 |
| Pe crestele Alpilor, in plin viscol |
Drumul pana
la Nid d'Aigle dureaza cam 2 ore, dar noi am depasit zona un pic mai devreme,
ritmul constant determinandu-ne sa ne regrupam, dupa o catarare cu rucsacii in
spate, la cabana forestiera Rognes,
situata la altitudinea de 2768m. Cabana este asezata intr-o caldare pietroasa,
plina de stanci prabusite de intemperii. Eram la aproape 3000m si praful se
afla putere in imparatia Alpilor! Apoi, cararea urca sustinut catre refugiul Tette Rousse, cu
impresionantul ghetar Bionassay in fundal.
Ghetarul este strabatut de crevase adanci si se afla intr-o
continua transformare, topindu-se ca peste tot in Alpi.
 |
| Aiguille du Bionnassay |
Toata expeditia pe
munte a durat 4-5 zile, cu o noapte petrecuta la refugiul Tette Rousse si alte
doua nopti, dormite la Gouter, inainte si dupa ascensiunea propriu-zisa pe varful
Mont Blanc.
****Daca vreti sa urcati
acolo, trebuie sa stiti ca unii dintre
cei care incearca sa ajunga pe varf cedeaza din cauza raului de inaltime, care
se instaleaza la peste 4000-4400m. Asa ca trebuie sa urcati treptat la altitudine mare, sava hidratati foarte bine, sa va odihniti cat puteti de mult si sa va antrenati cu multe luni inainte de ascensiune: exercitii cardio, ture de anduranta prin munti, ture lungi pe bicicleta, catarare la stanca si la panou pe timp de iarna, dormit in cort la temperaturi scazute samd.
Referitor la cazare, puteti opta pentru dormitul
la cort, pana la Tette Rousse sau la refugiile de altitudine (cel mentionat si noul Gouter).
Refugiile sunt incapatoare si moderne, arata ca niste cabane bine puse
la punct din Romania
 |
| Aclimatizare la 4000m |
Grupul nostru a plecat spre varf la sfarsitul lui iulie, atunci
cand jos in Chamonix se inregistrau, ca
niciodata, 30 de grade Celsius, iar sus pe munte, noaptea au fost si -15 grade.
****Pentru
ascensiune, trebuie sa fiti bine echipati, sa aveti geci de iarna, cagule, bluze de
corp sintetice, polar, pantaloni, suprapantaloni, manusi duble, casti, hamuri, carabiniere, bocanci de iarna, coarda de alpinism, coltari, pioleti, ochelari de soare,
crema de protectie UV etc.
Din punct
de vedere al alimentatiei va recomand hrana usoara:
***fructe uscate, miere, cereale, fructe confiate, conserve de peste, alune si in general hrana uscata. La refugii se poate servi masa calda, costul unui mic dejun situndu-se in jur de 15 euro, iar cel al pranzului sau cinei ajungand la Refuge du Gouter si la 25-30 de euro. O sticla de apa de 0,5 l costa 4 euro, iar daca vrei apa calda pentru un ceai trebuie sa platesti 3 euro.
***fructe uscate, miere, cereale, fructe confiate, conserve de peste, alune si in general hrana uscata. La refugii se poate servi masa calda, costul unui mic dejun situndu-se in jur de 15 euro, iar cel al pranzului sau cinei ajungand la Refuge du Gouter si la 25-30 de euro. O sticla de apa de 0,5 l costa 4 euro, iar daca vrei apa calda pentru un ceai trebuie sa platesti 3 euro.
Va spun
asta pentru ca trebuie sa va hidratati, sa consumati foarte multe lichide,
deoarece la altitudine organismul vi se deshidrateaza foarte rapid si trebuie
sa beti multi litri de apa sau ceai, pentru a nu va pierde vigoarea, atat de
necesara ascensiunilor de mare altitudine.
Trebuie sa va spun: Oamenii
cu care am urcat erau foarte diferiti, personalitati puternice, dar motivati sa
isi atinga visul sau obiectivul, depinde din ce punct de vedere privim
ascensiunea.
Cu mici exceptii,
datorate lipsei de antrenament suficient, dar si altitudinii la care ne aflam
si areului rarefiat, toti s-au comportat ca niste alpinisti adevarati. Au urcat
fara sa cracneasca cu rucsacii in spate, plini cu echipament si alimente. Dupa
2 luni de pregatire, prin Fagaras si Piatra Craiului, trail-running, climbing si
hiking, eram bine pregatit fizic, asa ca ascensiunea a fost foarte placuta
pentru mine.
Am cunoscut oameni
exceptionali, plini de vointa si motivati sa isi depaseasca limitele. Cu
siguranta, au fost momente in care unii dintre ei isi puneau intrebari despre
motivele pentru care se afla acolo, la 3-4000 de metri si nu undeva acasa sau
la plaja, aflandu-ne in plina vara.
Insa, am observat
priviri tacute care spuneau: Da, pot si vreau sa urc mai departe! Am tot
respectul pentru ei si sunt mandru ca i-am cunoscut! Marius, Alina, Razvan,
Razvan B., Oana, Radu, Emerich, Florin, Stefania sunt doar cateva din numele
celor care au reusit sa isi depaseasca limitele si sa isi atinga visul: Punct
Terminus Mont Blanc! Au fost momente in care a trebuit pur si simplu sa stau si sa ii incurajez, sau
sa dau o mana de ajutor la traversarea unei zone stancoase expuse sau a unei
crevase, abia ivita de sub zapada Alpilor.
Dar tot timpul am
simtit taria lor si dorinta de a se adapta mediului ostil in care se aflau. Au
incercat si au reusit sa isi depaseasca limitele, sa iasa in afara zonei lor de
confort.
Traseul nu a fost
deloc usor!
De exemplu, panta inclinata, parcursa in dimineata plecarii spre varf, pana in zona Dome de Gouter esteconstanta
De exemplu, panta inclinata, parcursa in dimineata plecarii spre varf, pana in zona Dome de Gouter este
 |
| Ultimii pasi spre Mont Blanc summit |
Pe de alta parte, Muntele arata fantastic! Ghetarul milenar, ros de avalanse,
crevasele, stancile Marelui Culoar – Le Grand Culoir, zona prin care am
traversat pe rand, uitandu-ne cu teama in sus, pentru a evita efectele nedorite
ale unor caderi de pietre: toate acestea te fac sa te simti pe Acoperisul
Alpilor! Grand Couloir nu este atat de dificil tehnic, cat periculos din cauza
caderilor constante de pietre, care s-au intensificat in ultima vreme. Simti in nari mirosul de cremene, de la
numeroasele stanci prabusite.
 |
| Mont Blanc summit, 4810m |
In scurtele momente
de repaos, ti se taia rasuflarea. Si nu de la aerul rarefiat, ci de la
imaginile coplesitoare care ti se deruleaza pe retina. De pe varf se vede
foarte clar Matterhorn sau Monte Cervino,
simbolul Alpilor cu ai sai 4478m inaltime. Poti vedea, de asemenea, Grand
Jorrasses, cu peretii sai verticali, dar si Aiguille du Midi si Arette de
Bionassay, o creasta ascutita, provocare pentru orice alpinist.
Dupa Dome de Gouter, ajungi la refugiul Vallot, 4362m, care are doua
cladiri, una fiind o anexa stiintifica inchisa pentru turisti, iar in cealalta
va puteti adaposti in caz de nevoie. Apoi, urmeaza o urcare spre creasta dinspre varf, pe o panta abrupta si
expusa, care la un moment dat se ingusteaza foarte mult.
 |
| Mont Blanc in toata splendoarea sa! |
De la refugiul Vallot, toti ne-am
echipat cu coltari, crampoanele de gheata fiind o necesitate in aceasta zona
de creasta, unde poti avea probleme, daca vantul bate extrem de puternic. Desi
haurile muntelui se prelingeau ametitoare pe langa noi, atat in dreapta cat si
in stanga noastra, toti partenerii de ascensiune au urcat fara probleme.
Odata ajunsi pe varful Mont Blanc admiram peisaje ametitoare in toate directiile.
Practic, te afli deasupra norilor, la ore bune de mers de civilizatie si trebuie sa fii pregatit pentru orice. Trebuie sa iti echipezi rucsacul in mod judicios, sa nu cari inutil, sa te pregatesti fizic foarte bine inainte si sa ai vointa si determinare. De asemenea, ce pot sa va recomand: incercati sa tratati ascensiunea pe
Un asfintit de soare fantastic, privit de la refugiul Gouter, catre creasta Arette de Bionassay. Undeva in zare este Elvetia.
 |
| Sunset |
 |
| De la refugiul Vallot, 4350m spre summit |
Este bine sa va
opriti din cand in cand pe traseu si sa va mai trageti sufletul, sa savurati
peisajul fantastic din jurul vostru. Va spun asta pentru ca sunt destul de
multi cei care uita sa priveasca in jur, incercand cu orice pret sa urce varful, iar peisajul ramane suspendat undeva in planul doi.
Muntele pe care il urcam este cel situat in interiorul nostru si acesta trebuie “hranit” cu imaginile fantastice din Alpi si cu jocurile de lumini si umbre, care te fac sa iti doresti sa te reintorci acolo.
 |
| Cel mai inalt varf al Alpilor |
Muntele pe care il urcam este cel situat in interiorul nostru si acesta trebuie “hranit” cu imaginile fantastice din Alpi si cu jocurile de lumini si umbre, care te fac sa iti doresti sa te reintorci acolo.
 |
| Alpii si pasajele lor expuse de creasta |
