La catarat in muntii Macin, de 1 mai!

Escalada pe granitul milenar al Macinului!

Muntii Macin sunt unii dintre cei mai frumosi munti de la noi, dar si dintre cei mai necunoscuti!
In urma cu cativa ani, prin 2011, am mers prima data in muntii Macin si am fost impresionat!
Am fost insotit de colegii din Alpin Club Brasov si de niste prieteni buni din Bucuresti.
A fost o tura de 4 zile, de 1 mai, cu nopti sub miliarde de stele si caldura ca in toiul verii!
Iata cateva amintiri frumoase despre excursia noastra!


Am urcat in creasta Macinului, am escaladat varful Tutuiatu
si ne-am catarat 2 zile in carierele de granit, de sub varful respectiv!
Din aceste cariere in urma cu 2 milenii, romanii extrageau piatra pentru drumurile lor din Dacia!
A fost o intoarcere in timp, cu multe zile faine sub soarele dogoritor al Dobrogei....

Catarare pe granit

Ceea ce m-a impresionat in Macin acum cativa ani a fost relieful foarte erodat, muntii fiind vechi de milenii, combinatiile de culori, verdele crud al pajisitilor imbinandu-se in mod placut cu rosiaticul putred al granitului.
Vedeti in poze ce culori fantastice avea stanca!


In topul traseului

Carierele de piatra de sub varful Tutuiatu sunt vechi de milenii, iar acum sunt folosite de multi cataratori, care au deschis diferite rute de escalada in pereti. Eu m-am catarat atunci, in urma cu cativa ani buni impreuna cu amicii din Bucuresti: Marius, Liliana si Mihai, toti 3 montaniarzi cu experienta, pasionati de escalada. 
Fotografiile ii apartin, de altfel, amicului Marius, un excelent fotograf si alpinist!


Spre cerul de un albastru ireal al Dobrogei!
Liliana si Marius se pregateau chiar atunci pentru o ascensiune de vara in Eiger, pe care, ulterior chiar au reusit-o, cucerind "Capcaunul" din Alpi, asa cum este supranumit varful Eiger, dupa o tura cu peripetii!

Anii au trecut, am urcat numeroase varfuri din toata lumea, am ajuns pe Elbrus, Mont Blanc, Marmolada, Grossglockner, dar si pe Aconcagua! Am respirat ca ghid montan aerul inaltimilor Terrei aproape de Tibet, am ajuns in Himalaya pe Island Peak si la Everest Base Camp, dar gandul tot aici mi-a ramas, la aceste stanci care emanau caldura si care iti faceau mainile praf!😁

Asadar, atunci au fost cateva zile frumoase de trekking, de escalada si de turism prin zona Macinului, binecuvantata de soarele primavaratec!

Asadar, la treaba: iata un traseu parcurs la prima vedere in cariera de sub Tutuiatu. Ce aderenta fantastica iti ofera granitul!Parca ti se lipeste mana de el!😍


Echilibru!
Am urcat cam 5-6 trasee zilnic, acestea fiecare avand diferite grade de dificultate!Ne-am intors seara la corturi, arsi de soare, cu fetele parlite, cu mainile avand pielea jupuita, de la asperitatile granitului, dar multumiti ca am avut sansa sa profitam de zilele extraordinar de frumoase si calde, de inceput de mai....


Atentie la noduri!Verificati-le intotdeauna!
Atentie mare la noduri si la felul in care va asigurati!
Escalada este un sport extraordinar, dar si periculos si necesita sa faceti primii pasi in perete sub atenta supraveghere a unui instructor competent!Aici, Marius ma supraveghea atent! 😀


Faina ruta!
Aici deja ne aflam in cealalta cariera, chiar sub varf, unde sunt trasee un picut mai grele!Va vine sa credeti ca era aproape ora 8 p.m? Soarele avea o lumina stranie, fantastica!😉


Sprait!
Am uitat sa va spun, peste tot in Macin, am intalnit broscute testoase, iepurasi si fel de fel de pasari si gaze, de iti spuneai ca esti in lumea basmelor, mai ales daca te uitai la stancile cu forme fantastice din creasta Macinului, care stateau mandre, ca acum multe milenii, in amurgul soarelui rosiatic.

Mai jos eram foarte aproape de "topul' traseului facut in seara aceea, un "patrar", destul de scurt, dar solicitant!
Inca un pic!
Frumoase zile am petrecut sub soarele Dobrogei!
Va invit si pe voi sa vizitati zona si de ce nu, sa va catarati in Macin!
Sper ca v-am deschis apetitul pentru astfel de zone, mai putin cunoscute! Merita cu prisosinta sa petreceti cateva zile aici, fie doar si pentru a face plimbari pe crestele lor milenare!😁

Despre apusul de soare ce sa va mai spun....la final de zi, se vede in zare Dunarea, ca un sarpe urias, iar razele astrului solar parca se joaca cu meandrele fluviului....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu