Situat la 75 km de orasul Thesalonic, micul oras Litochoro, situat pe partea estica a Olimpului, este principala cale de acces catre varfurile Skala si Mytikas.
La Litochoro se poate ajunge cu masina, pe drumul E75 (75km de la Thessalonic si 425km din Athena) sau cu trenul - gara se afla la 5 km in afara orasului. Daca vreti exista si autobuzul liniei KTEL, de la Atena sau Thesalonic, pe drumul E75. Exista si o cursa locala, din orasul Katerini, la Litochoro. Daca vreti sa luati avionul, cel mai apropiat aeroport este Thessaloniki International Airport.
Inca din copilarie ma gandeam cum ar fi sa ajung pe muntele zeilor. Imi placeau legendele legate de Zeus, Stapanul Olimpului si fratii sa, Hades, Zeul Infernului si Poseidon, Zeul Marilor. Ma impresionau aventurile eroilor legendari din antichitate, de la Tezeu, Perseu si pana la Hercule sau Ahile Peleianul.Nu stiam ca peste ani, soarta imi va harazi sa urc chiar pe Mytikas, Tronul lui Zeus, sa vad Platoul Muzelor si locurile pe unde se spune ca zeii legau si dezlegau soarta Lumii.
Tura a debutat vineri noaptea, cand dam luat drumul Greciei, impreuna cu colegul ghid montan din Alpin Club Brasov, Alexandru Boru si Alexandru Paulenco, amic care va pleca in Himalaya in toamna si si-a propus o tura de antrenament in Balcani, alaturi de noi.
Traseul urmat a fost Brasov-Bucuresti-Sofia-Promahonas-Salonic-Litochoro-Prionia. Am plecat la ora 2 dimineata din Brasov si am ajuns sambata la ora 16 pm la Prionia - 1000m altit., loc unde exista o parcare in care se lasa masinile si incepe ascensiunea propriu-zisa pe munte.
La intrarea in Grecia stiam ca vom avea de furca cu caldura, insa ceea ce am gasit efectiv ne naucea. Erau circa 32 de grade la umbra si parca nu aveai aer, desi ne aflam la plaja Marii Egee. Peisajul asternut la picioarele noastre era fantastic, undeva departe spre sud, itindu-se din pacla Marea. Totul se afla sub imperiul soarelui de inceput de vara. Liniste si vant, maslini aproape uscati, valuri in departare si creste pline de zapada inaintea noastra.
Urcusul a durat in jur de 3 ore jumatate, pana la refugiul A, KATAΦYΓΙOΝ – OΛYMΠOΣ A, situat la o altitudine de 2100 de m. Noi am inceput sa urcam de la circa 1100 de m. Traseul sinuos urmareste o padure de pini negri de Mediterana si urca sustinut, printre stancarii vaste. Deschiderile din munte iti ofera posibilitatea sa urmaresti cu privirea creste de peste 2000 de m, pline de limbi uriase de zapada, printre flori mediteraneene si valcele dezgolite de avalansele iernii.
Ne intalnim pe traseu cu Razvan Briscariu, amicul cu care am urcat Mont Blanc-ul anul trecut. Deja facuse varful si cobora spre mare, insotit de prietenii sai.
Unele din aceste zone par a fi efectiv rase de pe fata pamantului de torente si lavine. Cerul este violet, soarele are cu putere desi este ora 5 pm. La refugiu era agitatie mare, cel putin o suta de oameni inghesuindu-se sa ia masa, inauntru sau pe terasa din fata stabilimentului, de unde puteai privi departe spre Egee, prilej sa te gandesti la stravechii navigatori ai Eladei, care strabateau marile....in cautarea Lanii de Aur si nu numai...
 |
| Locul de cazare este 10 euro pe noapte, iar noi am avut o reducere de 20 %, fiind membri legitimati ai Alpin Club Brasov. Dupa o noapte scurta, dar odihnitoare am inceput traseul a doua zi catre tinta noastra, varful Mytikas, altitudine 2919 m, urcand sustinut prin zona denumita Kazania. |
Am abordat varfurile Skala 2866m si Skolio, 2911m, prilej de a admira de departe cele doua varfuri aproape gemene, Mytikas si Stefani, despartite de o creasta stancoasa si zimtata pe care, probabil cu milenii in urma se plimbau zeii punand la cale vreo distractie sau vreo lupta in stravechea Troie cu muritorii de rand.
Din momentul urcarii pe Skolio, ne-am echipat cu ham, reverso pentru rapeluri, carabiniere, bucle echipate, casca, stiind ca urmeaza o ruta de catarare libera, un pic expusa printre stancariile Olimpului si poate va trebui sa ne asiguram in coarda. Intalnim diferite grupuri, unii chiar pe mountain-bike-uri. Muntele e fascinant, un adevarat Tron al Zeilor Olimpieni: stanci enorme cu forme ciudate, creste ascutite si valcele abrupte si pline de zapada, flori si nori, toate acestea te fac sa iti doresti ca clipa sa stea in loc....
Ascensiunea se face catre varf printr-o vale seaca, cu mici saritori expuse, unde poti exersa in voie diferite tehnici de catarare. Dupa circa 3 ore si jumatate suntem pe varf! Am ajuns pe Acoperisul Eladei....si totusi, Zeus lipseste la apel, preocupat probabil de vreo problema stringenta....in paradisul muzelor sale!
Facem pozele de varf si in urma consultarii unui grup de cataratori greci, prezenti in zona, decidem sa rapelam un valcel abrupt denumit culoarul Louki catre Zonaria sau Platoul Muzelor.
Pietrele cad una dupa alta, Sebi exerseaza rapeluri sub indrumarea lui Sandu, eu cercetez stancariile in coborare....ceata multa si nori peste tot. In circa 2 oare si ceva ajungem la refugiul C Refugiul C “Christos Kakalos” si trecem pe sub Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720m). In zare se distinge Varful Profet Ilias (2803m), foarte impunator.
Aici se afla creasta zimtata care urca catre varful Stefani, cea aflata in fundal. Platoul muzelor, Zonaria.
Traversam mai multe limbi uriase de zapada, admiram mai multe echipe de coarda in peretii din Stefani si ajungem la Refugiul C, prilej de pauza de hidratare. De aici, cam intr-o ora si jumatate ajungem la Refugiul A, recuperam bagajele si coboram de pe munte.
Daca doriti sa ramaneti cu cortul pe munte, se poate campa in aria platoului Muzelor sau langa refugiile C si SEO.
Intregul Olimp este parc national, asa incat exista restrictii in acest sens. Strainii au nevoie de un permis special pentru a intra in refugiul B, “Vryssopoules” (1800m), acesta fiind obiectiv militar, sau daca vor sa treaca prin zona, permis pe care il pot obtine biroul Ministerului Apararii Grec.
In total am mers in jur de 11 ore, tot circuitul plus coborarea de pe munte, pe o zapuseala incredibila, care ne-a luat cam 2 ore jumatate.
Muntele arata fascinant in luna iunie si caldura este cat de cat suportabila. Din iulie deja se schimba povestea, fiind necesar sa va luati in calcul ca puteti intalni si zile caniculare cu peste 35 de grade la umbra. Asa ca va trebui sa aveti apa la voi, pentru ca nu se gaseste pe sus!
Ajungem la masina si luam calea marii Mediterane, de unde a doua zi urma sa pornim catre Golem Korab, Acoperisul Macedoniei si al Albaniei, de 2764 m. Dar asta este o alta poveste, pe care va voi relata-o in episodul doi al turei noastre alpine prin Balcani, 3 varfuri in 5 zile!
Carari cu soare!
Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu