Incursiune de toamna in Piatra Mare

Toamna se apropie cu pasi repezi, soarele apune mai devreme, iar ziua se scurteaza asa ca pentru acest weekend ne-am gandit sa luam calea Pietrei Mari, muntele de aproape 1900 de metri, care strajuieste Brasovul cu creasta sa inalta, adumbrita de nori lenesi si pufosi, de parca ar fi vara. Initial vroiam sa mergem la un catarat la stanca, dar cum umarul inca imi face probleme, dupa un incident, este mai bine sa optam doar pentru o tura lejera de trekking.

In Piatra Mare se ajunge relativ usor din Brasov, mai ales ca acum exista un autobuz, 17 B, care te duce din ora in ora pana la fosta cabana de la Dambul Morii, cu plecare de la Gara Brasov.

Noi am mers cu autobuz normal, 17, pana in cartierul Noua si am luat calea muntelui pe jos, pentru circa o jumatate de ora, pana la statia respectiva, care ne scoate chiar langa fosta cabana, deunde incepe practic drumul catre masiv. Dimineata era una de toamna racoroasa, numai buna pentru o incursiune in abrupturile Pietrei Mari. Desi era destul de devreme, grupuri numeroase de turisti incercau sa urce muntele.

Am urmat traseul banda galbena, iar un indicator proaspat pus de cei de la Salvamont ne anunta ca vom ajunge la cabana in 3-4 ore. Noi am facut circa 3 ore, urcand destul de lejer. Dupa o urcare prin padure am ajuns pana la Canionul 7 Scari, loc unde am decis sa traversam canionul care despica muntele in doua, cu cascadele sale cu apa limpede si racoroasa.

Trebuie spus ca accesul in canion se face pe baza de bilet (costa 10 de lei/pers, 5 lei - studentii), bilet care se poate achizitiona de la sediul celor de la Regia Padurilor Sacele, care administreaza acum canionul, in urma unui proiect european. Cabanuta celor de la RNP se afla chiar in apropierea canionului, la baza potecii.

Peretii de stanca verticali domina cu surplombele lor abisul de sub picioarele noastre, iar cascadele de apa isi arunca stropii peste noi...

Scarile metalice sunt noi, accesul facil, iar grupurile de turisti, numeroase. Pana la baza canionului ne uitam cu uimire la cele cateva zeci de tiroliene, echipamente in genul parc-aventura, care au rasarit, din copac in copac, probabil instalate cu prilejul acestui proiect, care vrea sa transforme zona intr-una de agrement. La unele inca se lucreaza, altele sunt deja finalizate.

Canionul arata la fel de atragator ca si inainte, cu salba sa de cascade, care aduc racoarea intre peretii de stanca ce se inalta catre cerul albastru de toamna limpede...

Dupa ce am parcurs canionul alpin, am luat calea muntelui, continuand traseul turistic care urca pana la cabana Piatra Mare, altit.1630 de metri, acolo unde ne-am oprit pentru un ceai bun... Peisajul se schimba, apar stancile, pereti semeti strajuind valea care urca spre varf printre grohotisuri. Ii spuneam Selmei cat de mult timp ne-a luat intr-o iarna, acum cativa ani, mie si colegilor din Alpin Club Brasov, pana am reusit sa traversam zona respectiva, pe un vant in rafale, cu zapada de peste un metru si jumatate, in drum spre varf..... Amintiri din munti, iarna!Jos in vale, se vede, undeva departe catre vest, orasul Brasov, situat la poalele masivului.

Printre grohotisurile Pietrei Mari

La cabana e liniste. Muntele isi schimba haina, au aparut brandusele de toamna, care isi itesc capetele de dupa iarba, care devine tot mai vesteda si anunta schimbarea anotimpului cald cu unul ceva rece!Vantul bate destul de tare, iar soarele se ascunde in nori....ce sa mai, Doamna Toamna se apropie...

In drum spre Varful Piatra mare, la iesirea in platou

In drum spre varf, admiram peretii de stanca inalti si verticali, numai buni de escaladat si ne gandim cam ce fel de trasee de escalada s-ar putea parcurge prin zona.

Peretii nordici ai Pietrei Mari, buni de catarat

Panorama spre muntii Baiului

Apare un grup de motociclisti, care se indreapta pe o poteca catre Predeal si care fac un zgomot asurzitor si lasa in urma lor multe gaze arse! Ca sa nu mai spun cum arata poteca in urma lor! Am vazut aceleasi lucruri si in Ciucas si in muntii Fagaras si ma intreb oare, daca muntele nu ar trebui totusi urcat cu picioarele? Exista trasee de enduro in alte locuri decat pe potecile turistice, corect, nu? Pot sa va spun ca colegii din Asociatia Montana Carpati, cei care fac parte din programul "Voluntar in Carpati", au muncit cu saptamanile in zona vestica a Faragasilor, de la Turnu Rosu catre creasta, iar poteca ce a fost recent reparata arata destul de rau, fiind faramitata de rotile motoarelor enduro. De reflectat la munca irosita pe potecile muntilor Fagaras....

Printre brandusele de toamna...

Pe varf, vantul bate tare, iar pacla ne impiedica sa vedem bine Bucegii, cu varful Bucsoiu, care strapunge cerul, Craiul cu creasta sa zimtata, Ciucasul cu Tigaile sale. Peisaj de toamna, cu palcuri de branduse si iarba tomnateca.

Coboram rapid catre cabana si apucam pe poteca Drumului Familial, care ne va scoate in circa 3 ore la poalele muntelui, incheind cu bine circuitul Pietrei Mari. In drum spre poalele muntelui, observam cum padurea isi pierde copacii, tot mai rari, o exploatare forestiera destul de recenta blocand deseori poteca si silindu-ne sa mergem prin noroi.

Ca peste tot, de altfel, in muntii nostri, se exploateaza la greu masa lemnoasa, iar in ritmul acesta, probabil, vom ramane fara paduri....vom vorbi in viitor despre ce pagube pot produce viiturile si alunecarile de teren sau avalansele in munti.....

A fost o tura interesanta, impreuna cu Selma, un circuit de 7 ore, 7 ore si jumatate, care ne-a adus aminte ca vara e pe sfarsite... Se apropie toamna si, odata cu ea, turele prin muntii cu lumina blanda si creste limpezi!