Caucazul, muntele din vis, expediția din vara asta

Una dintre cele mai frumoase expediții la care am luat parte vara aceasta a fost în munții Caucaz, pe varful #Elbrus, 5642m cel mai înalt din Europa. A fost cea de a doua mea ascensiune pe vârful Elbrus, de data asta fiind însoțit de 7 alpinisti romani pe care i-am ghidat către summit! Vârful isi merita renumele de munte înalt și destul de greu de urcat in conditii de vreme neprielnica!

Ascensiunea noastră pe vârful #Elbrus durează cam 9 zile cu tot cu zbor, iar pe munte stai cam 5 sau 6 zile în funcție de fereastra de vreme pe care ai norocul sa o prinzi! Primele nopți le dormi în Azau la cota 2000, o micuță stațiune unde debutează turele de aclimatizare!

Noi am urcat in prima noastră zi acolo pe ghetarii Caucazului la cota 3300m în zona Terskol, asa incat sa putem obișnui corpul cu altitudinea din zona!

Ascensiunea noastră pe vârful #Elbrus din munții #Caucaz a început cu urcarea pe munte la cota 3800m la Garabashi, la asa numitele "Butoaie", refugii alpine din lemn, care iti ofera confortul necesar sa te poti odihni sus pe munte, asa incat sa fii în formă sa urci vârful #Elbrus!

Rușii au investit destul de mult recent in reabilitarea termică a unor refugii la Garabashi. Noi am avut norocul sa stam intr-un refugiu proaspăt renovat, asa ca lucrurile păreau să fie în ordine! Ziua urcam muntele iar seara jucam mima sau cărți sau pur si simplu stăteam de povești cu alpinisti, dar și despre expediții montane prin Alpi și Himalaya și Caucaz!

În fiecare zi luam calea muntelui și urcam de la cota 3800, unde ne aflăm, către înălțimile Caucazului până la altitudinea de 4300-4600m, asa incat sa respectăm ciclul de aclimatizare și să dăm corpului sansa de a se obișnui cu aerul rarefiat al Caucazului! Coboram apoi la Garabashi, cam la 3800m, acolo unde am dormit 2 nopti.

Turele durau între 4 și 6 ore și se derulau numai pe zăpadă. Uneori ningea, iar alteori soarele se juca cu noi! Totusi, au fost si zile mai călduroase, cu o puternică radiatie solară care iti făcea probleme dacă nu te protejai cu buff sau bandane pe cap si cu multa crema de protecție solară!

Grupul a funcționat bine, însă deja au început să apară problemele de aclimatizare cu dureri de cap, senzatii de greață și disconfort uneori, oboseala si lipsa poftei de mâncare.

În grupul nostru au fost 5 băieți și 2 fete, cu totii comportându-se exemplar, fiecare dorindu-si vârful #Elbrus, cel mai înalt varf din Europa.

După 2 nopti petrecute la cota 3800m am urcat mai sus pe munte la cota 4200m la Priut, o zonă considerată drept Base Camp-ul expeditiilor care urca pe Elbrus. Aici condițiile au fost mai vitrege, refugiul fiind mic și înghesuit, în jur de 10-12 alpinisti ocupând un spațiu destul de restrâns! Ne gospodaream zilnic cu ajutorul primusului adus din țara noastră, cu el pregătind mâncarea procurata din Romania, în general hrana deshidratata sau din zonă, de la magazinele din Azau...

Am dus pe munte cu ajutorul unui ratrak inchiriat, masinarie care batatorea partia de ski din zona - circa 15-20 litri de apă pentru fiecare! La altitudine apa este deosebit de importanta deoarece te ajuta sa te aclimatizezi mai bine! Evident, puteai sa topești zăpadă din ghetar la Primus, dar fiind multe corturi în zona Priut și multe expediții era mai bine sa ai apa curată, adusa de jos de la Azau.

Ziua vârfului a insemnat plecarea la ora 4 dimineața pe o temperatură sub zero grade, urcarea pe o pantă înclinată la circa 40-45 de grade, cu pașii cât mai mici, fără grabă, însă cu voința multă! Nu e o tură tehnică dar trebuie să fii foarte bine pregătit fizic! Am ajuns pe vârf după circa 8-9 h de urcat susținut în condițiile unui vânt deosebit de aspru, care a bătut constant din șaua dintre vârfuri de la cota 5300m până pe Elbrus! Vântul viscolea zăpadă proaspăt căzută pe poteca, acoperea urmele celor din fata, asa incat era o adevărată lupta fiecare pas!

Am tras de noi și am ajuns pe Elbrus, cel mai înalt varf din Europa la 5642m dar frigul era tot mai aspru! Vântul avea rafală de circa 60-70 km pe oră și efectiv te dobora în anumite clipe, dacă nu erai atent pe unde pui piciorul! Colțarii scrasneau în zăpadă înghețată, iar pioletii muscau din gheața, asigurându-ne cu greutate pe munte! 

Parca toate stihiile aparute pe munte se împotriveau noua!Vântul puternic iti poleia fata cu zăpadă înghețată, iar fulgii de nea din jur iti pătrundeau peste tot, facandu-te sa te gândești ce cauti tu acolo, în imensitatea aceea alba, de ce nu esti undeva langa un foc în fata sobei, ci în gerul aspru al Caucazului! Dorinta de a urca însă vârful era mai presus de orice fel de dificultate!

Cu toate greutățile din munți, totusi a fost o tura frumoasă cu oameni frumoși!!!
Bucuria reusitei a fost una imensă! 💪😎⛰

Multumesc tare mult pentru puterea pe care au avut-o cei care m-au însoțit acolo sus: medicul Cristi Olteanu, cu voința lui extraordinară, lui Claudiu si Flaviei pentru felul în care s-au descurcat acolo sus pe munte, dovedind ca sunt pregatiti pentru ascensiuni in munti înalți cu puterea lor, lui Vlad si lui Sorin, 2 alpinisti cu experiență care vor fi prezenți sper si în alte ture, nu in ultimul rand Simonei și lui Edy pentru felul în care știau să fie mereu cu zâmbetul pe buze!😁

Caucazul sau muntele din vis ne-a rasplatit cu imagini extraordinare și cu o experiență din care am invatat ca alături de o echipă puternică și determinată poti face multe!

La anul, vara viitoare vom urca din nou pe crestele Caucazului! 😁
Imi puteti scrie pe blog sau la adresa: vicentiu.matei@gmail.com dacă va intereseaza ascensiuni prin munți înalți sau în țară!
Enjoy!!! 😁

https://www.facebook.com/mitza.matei.52