In weekend ne-am gandit sa luam calea muntilor Bucegi si sa urcam intr-o tura scurta de o zi pe Valea Alba, o vale de abrupt a acestor munti. Impreuna cu Selma si colegii de la Alpin Club Brasov, Gabi, Carmen, Gelu, Dragos, Anita si Andreea am intrat in traseu dimineata devreme, dupa o plecare matinala din Brasov. Desi pe vale era destul de frig, la intrarea in padure dinspre Caminul Alpin al Clubului Alpin Roman, soarele ardea cu putere, ca in plina vara.
 |
| Selma, printre frunzele toamnei |
 |
| Vedere catre muntii Baiului |
Muntele se vedea limpede, iar valea catre care ne indreptam pasii ne atragea cu abrupturile sale stancoase si impresionante. Urcarea prin padure este destul de abrupta si sutinuta, insa de la "poiana cu verdeata", cea care face trecerea catre firul vaii, intram direct in inima muntelui. In partea superioara, spre dreapta se vad peretii Vaii Albe, acolo unde se gasesc unele dintre cele mai dificile si frumoase trasee de alpinism din Carpati. "Fisura Albastra" straluceste imbietor in soarele diminetii de toamna...
 |
| Flori de colt fotografiate de colega, Mihaela Carmen |
 |
| Fisura Albastra |
 |
Apa Vie din Bucegi
|
Padurea de la poale este intr-o schimbare continua, foioasele modificandu-si culoarea zi de zi, odata cu inaintarea in toamna cea limpede. Urcarea pe vale a fost foarte placuta, desi temperatura era scazuta. Am depasit fara dificultate saritorile de pe fir prin catarare libera. Ca urmare a numeroaselor avalanse ale iernii, dar si a ploilor si a diferentelor de temperatura de la zi la noapte, multe zone sunt friabile si destul de instabile. Mare atentie pe ce fel de pietre puneti mana! Se desprind destul de usor din peretii de stanca!
 |
| Alaturi de colegii din Alpin Club Brasov |
 |
| In sus, tot mai sus, catre creste |
 |
| Urcand pe Valea Alba |
Asa ca mare atentie daca urcati pe Valea Alba, cad pietre si se desprind bolovani in timpul catararii usoare pe firul vaii! La primele ore ale zilei soarele de toamna nu strabate spre firul vaii, iar umbra intensifica senzatia de frig si umezeala. Valea este plina de izvoare limpezi, asa ca nu este nevoie sa aveti cu voi apa!
 |
| Depasind saritorile vaii |
 |
| La iesirea din platoul Bucegilor, soarele straluceste puternic |
Atunci cand am iesit in platou, dupa cateva ore bune de mers, ne-a intampinat un soare generos si o temperatura de peste 20 de grade Celsius, poate chiar mai mult. Daca stam si ne gandim ca acum cateva saptamani, nu mai mult de 3, pe aici suiera viscolul si ningea, pare destul de ciudata schimbarea aceasta a vremii....Departe in zare, se intrevad Ciucasul si Carpatii de Curbura, Piatra Mare, o parte din Baiului si alti munti mai scunzi. Limpezime de toamna!
 |
| Piatra Mare zi Ciucasul, in fundal |
Colegii au ramas mai mult la Crucea Caraimanului sa se bucure de soarele de toamna limpede, iar eu cu Selma am decis sa coboram mai repede spre Busteni, urmand ruta de pe Brana Caraimanului - cabana Caraiman - Valea Jepilor Mici. Pe brana, ne intalnim cu Mihai Zidaru, amic pasionat de Bucegi, care tocmai urcase in sens invers, pe Jepii Mici si se indrepta spre cabana Padina, via Crucea Caraimanului, intr-un tur de forta.
 |
| Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman |
Traseul este punctat de numeroase cabluri de otel, intinse de baietii de la Salvamont Busteni, fiind plin de turisti de toate categoriile, unii foarte bine echipati, altii insa, in adidasi sau pantofi. Atentie! Zona este una expusa si, desi nu este dificila, este necesar sa aveti macar bocanci in picioare, pentru a evita alunecarea in gol. Adidasii, preferati de multi turisti ai zonei, nu sunt deloc recomandati!
Surpriza mai putin placuta a sosit la coborarea de pe Valea Jepilor Mici, acolo unde am observat ca trebuie sa fim atenti la fiecare pas, mai ales la coborarea din padure, sub cota 1200 m altitudine. Aici, din cauza umezelii, poteca era destul de alunecoasa, friabila in multe locuri si era necesara atentie sporita pentru a evita vreo alunecare neplacuta. Cu cat ne apropiam de firul apei, cu atat crestea gradul de umiditate, o usoara pacla cuprinzand intreaga vale.
 |
| Vedere spre Brana Caraimanului |
 |
| Pastel de toamna pe Jepii Mici |
Tura a fost una in ton cu culorile tomnatece, cu stanci, flori de colt si cer de vis, vizibilitatea fiind maxima catre alte masive montane. Weekendul viitor urcam in Creasta Nordica a Pietrei Craiului, dar ne mai auzim pana atunci!
Carari cu soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu