Pe crestele marilor zei din insula Samotraki, Grecia

 


A devenit deja o traditie ca noi sa mergem in fiecare vara sau inceput de toamna in insula Samotraki din Grecia pentru a urca Muntele Lunii, Saos cu varful sau Fengari si pentru a lua la pas canioanele din zona, dar si pentru a vizita locuri incarcate de istorie elena si nu in ultimul rand pentru a sta la plajele marii Egee. Insula este neschimbata, desi numarul celor care vin aici a scazut din cauza conditiilor de intrare in Grecia si a pandemiei actuale.

Anul acesta am decis sa mergem in insula la inceput de septembrie pentru a evita aglomeratia de anul trecut si pentru a nu mai fi atat de cald, decizia fiind una inteleapta.


Drum lung si obositor

Am plecat intr-o sambata noapte din Brasov spre Bucuresti - Sofia - Promahonas si apoi am luat calea orasului Alexandropoulis din vechea Tracie.


Desi am prezentat testele noastre negative Covid la vama, totusi o parte dintre noi am fost retestati de greci, dara fara probleme. Drumul a fost lung si obositor, insa undeva duminica la pranz am ajuns la Alexandropoulis si am cautat o terasa cu vedere la mare pentru a manca ceva bun si a ea un frappe grecesc!

 

Caldura era in toi desi era inceputul lui septembrie! Colegii au sosit rand pe rand, am cumparat bilete la ferryboat si am plecat spre insula noastra spre seara.


Deja soarele scapata si isi arunca ultimele sale raze peste varful Ipsarion din Thassos, insula vecina cu Samotraki, creand jocuri fantastice de lumini si culori.


Am ajuns cu bine la hotelul nostru de pe malul marii si am pregatit tura prin canioanele insulei, care urma a doua zi devreme.




Zi de vara in canioanele din Samotraki

Canioanele din Samotraki sunt spectaculoase, fiind strabatute de apele repezi al raului Fonias sau “Ucigasul” care coboara din munte si ferestruiesc stancile ascutite ale muntelui Saos.

Noi am urcat din Therma spre cascadele de pe rau, asa numitele "vathre" si am facut cam 45 de minute pana la prima cascada cu apa verde, limpede si inca circa 30 de minute pe un drumeag destul de abrupt la cea de a doua cascada, acolo unde am zabovit mai mult.


Am sarit in apele reci si limpezi ale micutului lac format intr-o marmita, am facut poze, ne-am zbenguit si ne-am bucurat de inca vara din Samotraki, desi toamna isi facea simtita prezenta, multe frunze ale arborilor mediteraneeni schimbandu-si culorile …

Albastrul cerului si galbenul sau chiar ruginiul frunzelor creau un contrast spectaculos si reconfortant pentru privire.




Chora, locul magic ascuns in munti

Seara am petrecut-o in micuta capitala a insulei, Chora, un satuc de munte cu case albe, idilice si alei inguste, acolo unde poti sa mananci specialitati si dulciuri locale si poti sa te bucuri de plimbari pe aleile inguste si pline de pisici, tare adorate de localnici.


Micuta asezare Chora dateaza de cateva sute bune de ani, a fost un loc de retragere in trecut folosit de localnici pentru a scapa de invadatorii turci si are si o micuta cetate genoveza, ale carei ruine impresioneaza prin formele ascutite de donjon si turnuletele din care in vechime ostenii pazeau asezarea de navalirea otomanilor…


Varful Fengari, cel de pe care Poseidon privea Razboiul Troian

A sosit si dimineata varfului mult dorit, Fengari. Plecarea se face din apropiere de Therma pe un forestier care te scoate intr-o padure prafuita si incepi sa urci din ce in ce mai abrupt pe coastele muntelui, printre stanci prabusite, vechi de milioane de ani, iar cerul se deschide abrupt catre marea Egee si te bucuri ca esti acolo! Da, te simti un zeu!

Legenda spune ca zeul marilor Poseidon a stat ceva vreme pe varful muntelui Saos pentru a privi la muritorii care se luptau in numele frumoasei Elena din Troia in timpul razboiului troian!


Unde o fi Ahile si mirmidonii sai razboinici, unde a disparut Agamemnon, Hector cel viteaz, fratele lui Paris (cel care a rapit-o p Elena din Troia), ambii fii ai regelui Priam?


Toate trec, toate se transforma in praf in vant, inexorabil si fara incetare! Nimic nu e vesnic, totul se transforma iar oamenii uita uneori ca nu sunt nemuritori si ca pana la urma lasa totul si dispar!

Chiar si cele mai frumoase povesti de dragoste raman doar in amintire alaturi de ai lor eroi, printi si printese, razboaie, lupte fara sens…. 




Ajungem pe varf dupa circa 5h de la plecare si dupa ce am strabatut o creasta ascutita si expusa, care ne aminteste de creasta Nordica a Craiului.

Ne bucuram de peisaj si privim departe catre sud spre marea Egee, care te indeamna sa te gandesti ca undeva acolo in zare se afla Egiptul, Creta, Santorini si alte pamanturi incarcate de istorie.


Ne retragem in cateva ore la poalele muntelui si dupa un drum lung si obositor ajungem la o taverna a unui pescar grec, situata aprope de Therma, acolo unde ne cinstim cu o bere Fonias, locala si bine facuta, bere cu un miros persisent de pin de Mediterana! Suntem tare obositi dar incantati de ceea ce am vazut si admirat astazi din munti!


Calea Sacra din Sanctuarul marilor Zei

Urmeaza o alta zi incarcata de istorie, mergem la Sanctuarul Marilor Zei din Paleopolis si vedem intregul oras construit alaturi de succesiunea de temple sacre aproape de malul marii...

Incepem cu un filmulet introductiv care ne arata cat de intinsa a fost aceasta asezare in urma cu milenii, cum venerau zeii locuitorii din vechime pe acea “Cale Sacra” prin care erau introdusi in misterele initiatice eleusine ale zeitei fertilitatii Demetra.

Aflam despre zeul Infernului Hades, cel care a rapit-o pe fiica zeitei Demetra, Persefona, care totusi reuseste sa se intoarca la mama ei pe pamant din lumea mortilor…


Apare in acest mit ideea mersului anotimpurilor, a schimbarii, a mortii si apoi invierii odata cu sosirea iernii celei reci, apoi a primaverii cand totul renaste, a verii celei pline de belsug si a toamnei in care pamantul se pregateste de vanturile taioase si inghetate ale anotimpului rece. 

Initierea in mistere (venita de peste mare, din Egiptul antic) dadea posibilitatea muritorilor sa fie mai aproape de zei si de ideea de imortalitate, sa perceapa altfel Timpul si schimbarea....     


Plaja Vatos si salbaticia in stare pura

Insula are un alt loc magic, plaja Vatos acolo unde ajungi doar pe apa cu barca! Este un loc sudic, situat un pic mai aproape de Turcia, cu o plaja salbatica, lunga de cativa kilometri, marginita de stanci ascutite si de vegetatie si cu o comunitate de hipioti, oameni liberi, nudisti, care traiesc cu lunile acolo pe toata perioada sezonului de vara.

Iti da senzatia ca ai putea trai asa, liber ca pasarea cerului printre creste si valuri inspumate…


Locul are o intrare printr-o pestera ca in cartile copilariei mele, in care piratii lui Barba Neagra isi ascundeau comorile pradate in insule tainice, acolo unde picior de om nu calca…

Grecul care ne-a insotit cu barca are si el o figura de pirat, dar este un bun cunoscator al locurilor si este tare glumet!

Ne simtim bine toata ziua, stam de povesti, stam la plaja, facem baie printre pesti multicolori si ne inchipuim pentru o clipa ca sunem in alta era, cea a oamenilor care traiau mai aproape de natura!


Unde poti sa mananci ceva bun?

Insula este frumoasa si salbatica, incarcata de istorie, are si cateva locuri faine unde poti sa mananci. Recomand cu drag terasa Akrogyali situata aproape de plaja Pahia Ammos, la circa 7 km pe malul marii, acolo unde poti manca cele mai bune midii si cei mai buni calamari si ai parte de o priveliste spectaculoasa asupra marii…


Noi am mers si la alte plaje, cea mai estica denumita Kipos nu e amenajata dar are niste pietre de culori diferite care stralucesc intr-un anumit fel in lumina soarelui!


Si la Therma este faina plaja, acolo fiind situata Saoki beach, amenajata cu sezlonguri si umbrele, unde poti bea un frappe foarte fain! Totusi, cea mai faina ramane plaja golf Pahia Ammos cu nisipul sau batut de vant si stancile sale ascutite, cu intrarea faina in apa si cu peisajul fantastic din spatele tau spre muntele Saos!


Le multumesc pe aceasta cale colegilor mei de aventura cu care am trait experiente interesante, lui Cristi, lui Gabi si Carmen, Irinei mele ca a fost alaturi de noi, dar si Ancai si lui Carmen! Ii multumesc si lui Alex si Elenei, dar si lui Bogdan si lui Dorel ca si-au facut timp sa ne insoteasca in Grecia!





Am avut parte de clipe frumoase si de o aventura pe cinste la inceput de toamna pe insula marilor zei, pe care va invit sa o vizitam impreuna anul viitor! 


Daca va intereseaza si alte ture si expeditii alaturi de mine in intreaga lume, imi puteti scrie la adresa mea de ghid alpin:❤❤❤

vicentiu.matei@gmail.com







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu