Cateva cuvinte despre ascensiunile pe varful Everest din Himalaya, "Zeita-mama" a Pamantului

Si totusi, ce poate fi varful Everest in ochii celui care il vede? Inimile oamenilor sunt cele care il fac mic sau mare!"

Tenzing Norgay, serpas

Muntii cei inalti ne atrag cu crestele lor inzapezite, cu varfurile lor considerate multa vreme intangibile, cu situatiile limita in care te pot aduce ca alpinist, punandu-ne deseori la limita puterii si rezistentei umane. Ca sa poti reusi performanta de a urca astfel de munti trebuie sa faci sacrificii, situate uneori la limita. Si totusi, unde si cand ar trebui sa te opresti? Merita sa iti pui in pericol viata pentru "a cuceri" cele mai inalte puncte ale Terrei?

Putina istorie alpina

Himalaya este tinutul aspru al varfurilor inalte de peste 8.000m, care domina prin inaltimea lor lumea. Despre Everest s-au scris multe de-a lungul timpului. Denumit de localnici "Acoperisul lumii", "Chomolungma", "Zeita-mama", varful Everest, cel mai înalt punct de pe Terra, cu o altitudine de 8848 deasupra nivelului marii reprezinta o destinatie pentru iubitorii de senzatii extreme si nu numai. Varful Everest se află situat în Muntii Himalaya, chiar pe granița dintre Nepal si Tibet. Nepalezii il cheama Sagarmāthā sau Mama oceanului, iar în Tibet este cunoscut sub denumirea de Chomolungma - Mama Universului.

Acest varf si-a capatat denumirea in limba engleza in anul 1865, aceasta fiind adoptata de catre organizatia "Royal Geographical Society" din Marea Britanie pentru a-l onora pe topograful militar britanic, colonelul Sir George Everest. Varful Everest, cu altitudinea sa a constituit timp de decenii un tel greu de atins, iar ca sa poata fi urcat a fost nevoie de sacrificii uriase, umane si materiale. Prima expeditie reusita pe acest varf s-a produs in anul 1953, iar alpinistii care au reusit ascensiunea sunt neozeelandezul Edmund Hillary si serpasul nepalez Tenzing Norgay.

Echipa noastra de la Everest Base Camp

Totusi, istoria alpina consemneaza ca in anul 1924, Sir George Leigh Mallory si Andrew "Sandy" Irvine, doi alpinisti britanici au fost vazuti de catre membrii expeditiei din care faceau parte, in apropierea celui mai inalt varf al lumii, pe o muchie abrupta, situata la circa 8600 de metri altitudine. Din pacate, cei doi temerari au disparut insa intr-o furtuna de zapada, adusa de muson peste lantul himalayan. Chiar si azi inca nu se stie cu precizie daca Mallory si Irvine au atins varful Everest in anul respectiv, 1924, cu circa 29 de ani mai devreme decat Hillary si Tenzing.

Cu toate ca corpul neinsufletit al lui George Leigh Mallory a fost descoperit in anul 1999, de catre membrii unei expeditii organizata de National Geographic, printre care si cunoscutul alpinist nascut in California, Conrad Anker, la cateva sute de metri sub varful Everest, nu exista o dovada concreta a reusitei ascensiunii acestuia si a partenerului sau.

Motivatia spre atingerea unui vis

Care sunt resorturile launtrice care il pot face pe un catarator, amator sau profesionist sa se pregateasca luni de zile, sa faca tot felul de sacrificii si sa isi urmeze telul pana la capat, poate chiar sa isi piarda viata pentru atingerea unui astfel de vis? Care este motivatia interioara care fundamenteaza incercarile unor oameni de a pune piciorul pe cel mai inalt varf al Terrei?

In acest moment, in intreaga lume exista multe agentii specializate, care ofera clientilor posibilitatea de a urca pe cel mai inalt varf al lumii, insotiti de ghizi alpini renumiti, care si-au dovedit profesionalismul in ascensiuni pe cele mai dificile varfuri din lume. Unii dintre acesti ghizi au urcat varful Everest de 5 sau 6 ori, au condus expeditii comerciale, in care rata de reusita a ascensiunilor a fost uneori de peste 80 la suta.

Spre Lobuche, cota 4901m, prin platoul cel vantos de la Periche

Adica 8 din cei 10 membri ai expeditiei in muntii inalti din Himalaya, au cucerit varful! Si totusi, tragediile nu lipsesc! Cateodata, ascensiunile s-au finalizat tragic, alpinistii fiind surprinsi de avalanse sau de schimbarile bruste ale vremii, generate de muson, vantul tropical care aduce ploi bogate dinspre Oceanul Indian, la poalele Himalayei si viscole puternice sus, pe creste. Din momentul in care au fost inregistrate date privind ascensiunile pe Everest, peste 230 de oameni si-au pierdut viata pe acest munte!

Si totusi exista si situatii tragicomice, deoarece uneori aglomeratia de pe acetst munte este atat de mare, incat daca urci dinspre sud, dinspre Nepal, poti sa stai la coada minute bune la stanca "Hillary Step". Acesta este un perete vertical de peste 10 metri, situat imediat sub varful Everest, o ultima "fortareata" care trebuie catarata in calea spre cel mai inalt punct de pe Pamant.

Ama Dablam Summit in fundal

Inchipuiti-va un sir lung de alpinisti, care stau la coada pentru a escalada un perete situat la 8000 de metri altitudine, iar temperatura se situeaza in jurul valorii de minus 30-40 de grade celsius!

Ca exemplu, in luna aprilie a anului 2012, numai intr-o singura zi au cucerit varful peste 150 de persoane. Ghizii nepalezi spun ca numărul tot mai mare al expediţiilor comerciale reprezinta principalul motiv pentru aglomeratia din Himalaya. Toti cei care platesc taxa de varf, vor să ajungă sus, sa priveasca lumea de pe cel mai inalt punct al Terrei. Potrivit reprezentantilor agentiilor de ghidaj montan din Nepal, clienţii alpinisti plătesc intre 25 si 50.000 de dolari organizatorilor expediţiilor comerciale pentru a beneficia de serviciile unor serpasi sau ghizi care au urcat varful si de 9 sau 10 ori!

In Himalaya cu Alpin Club Brasov

Costul include permisul de escaladă, echipamentul specializat, ghidajul profesionist, alimentele specifice, fara de care reusita expeditiei este aproape nula, dar si aparatura cu ajutorul careia organizatorii afla rapid date despre evolutia fronturilor atmosferice, stiind cu precizie care sunt zilele potrivite pentru ascensiuni!

Ce spun oficialii turismului din Nepal?

BBC arata ca sumele de bani provenite de la aceste expeditii in Himalaya reprezinta pentru guvernul nepalez o importanta sursă de venit. Oficialii Ministerului Turismului din Kathmandu încearcă să liniştească îngrijorările jurnalistilor, care vizeaza supraaglomerarea de pe munte, emitand an de an tot mai multe permise de ascensiune.

Sonam Lama, serpasul nostru 

De la prima cucerire a Everestului, reuşită pe 29 mai 1953 de Sir Edmund Hillary si serpasul Tenzing Norgay, peste 10.000 de persoane au încercat să urce pe cel mai înalt vârf din lume! Peste 4000 dintre acestia au reuşit să isi atinga visul mult dorit!

Ce risti daca urci muntii inalti ai Terrei?

Oamenii se confrunta cu riscuri majore in timpul ascensiunii catre "Acoperisul Lumii". Trebuie spus ca temperatura din preajma varfului Everest este, in medie, de minus 36 de grade celsius, insa poate cobori si pana la minus 60 de grade, in functie de evolutiile fronturilor atmosferice care tranziteaza lantul Himalayei. Alpinistii care vor sa atinga varful se confrunta cu riscuri cu potential mortal, precum ar fi edem cerebral, degeraturi ale membrelor, atacuri cardiace, hipotermie si chiar halucinatii.

Heaven!

O ascensiune in munti inalti presupune zile multe de antrenament pentru cresterea rezistentei la efort a organismului. Medicii specializati in expeditii de altitudine spun ca metabolismul alpinistului trebuie optimizat pentru efortul deosebit care urmeaza a fi depus in conditii de hipoxie, oxigen rarefiat si beneficiind de cantitati reduse de alimente. Lipsa poftei de mancare, indusa de altitudinea extrema din muntii inalti conduce la epuizarea rapida a resurselor organismului uman.

Vise pe creste inalte!

Cei care isi propun o astfel de ascensiune, trebuie sa dea dovada de o motivatie exceptionala fizica si psihica, sa fie capabili sa reziste deselor schimbari ale vremii din Himalaya, generate de fronturile de aer cald, care vin dinspre India. 

Medicii atrag atentia ca alpinistii care vor sa urce astfel de varfuri trebuie sa invete sa isi foloseasca intreaga capacitate pulmonara a organismului, iar acest deziderat nu poate fi atins decat prin multa munca: exercitii cardio, mountain-bike, alergari montane, trail-running, escalada, toate corelate cu un program amanuntit de nutritie si antrenament specific. Printre pericolele care ii pasc pe temerarii care incearca sa cucereasca Everestul se regasesc: crevase adanci, avalanse enorme, pietre si bucati de gheata care se prabusesc din ghetarii himalayeni peste membrii expeditiilor, vanturi cumplite, care uneori depasesc 180 de km/ora.

Noua tabara de baza a Everestului, cea veche fiind distrusa in urma cu cativa ani de avalansa

Cand se petrec accidentele pe munte si de ce?

Datele statistice arata faptul ca pe Everest creste cu circa 80% probabilitatea producerii unor accidente mortale la coborare, cu toate ca efortul este sensibil mai mic decat cel depus la urcarea pe varf. Specialistii spun ca asta se intampla deoarece la coborare, creierul uman se deconecteaza, odata cu atingerea telului propus. Dupa reusita ascensiunii varfului, alpinistul incepe sa comita greseli, uneori elementare, asa incat riscul unor accidente se majoreaza. Din cauza aerului extrem de rarefiat, creierul isi pierde rapiditatea de a lua decizii, devenind inceata, uneori chiar irationala.

Astfel, decizii foarte simple, pot parea in aceste conditii mult mai dificile. Executarea gresita a unui nod de asigurare in coarda de alpinism, poate duce la desprinderea corzii, rezultand o cadere fatala a alpinistului! Succesul atingerii Everestului induce un fals sentiment de siguranta alpinistilor, asa incat se poate instala automultumirea in randul celor care coboara de pe varf. De aici si pana la producerea unor catastrofe nu este decat un pas! Numai montaniarzii care au psihicul foarte bine antrenat si beneficiaza de o motivatie interioara extrem de puternica, care isi doresc cu adevarat sa isi depaseasca propiile limite ale rezistentei umane, fizice si psihice, au sanse sa reuseasca!

Pe munte, la 8848 metri altitudine atmosfera este asa de rarefiata, incat kerosenul nu arde si elicopterele de salvare nu pot sa zboare. Orice actiune de salvare este imposibila. Alpinistii se bazeaza doar pe propriile forte, utilizand tehnica alpina, suportul ghizilor si al serpasilor, dar si propria lor experienta montana.

In ziua ascensiunii varfului, alpinistii consuma de circa 10 ori mai multe calorii decat foloseste corpul uman in mod obisnuit!

Un loc uimitor din Himalaya, cu varful Ama Dablam in spatele meu

Se intampla situatii in care cei care urca in muntii inalti ai Himalayei au tendinta de a supraevalua suportul colegilor de ascensiune sau cel al ghizilor la care au apelat! Insa o actiune de salvare la o altitudine asa de mare este imposibila, fiind extrem de dificil sa transporti un ranit la o altitudine de aproape 8000 de metri, cand uneori, ai nevoie sa inspiri de 10 ori ca sa ai energia de a mai face un pas inainte.

In "zona mortii", la peste 7.000 de metri altitudine, radiatiile solare sunt asa de brutale, incat cataratorii care respira cu gura deschisa risca sa isi arda cerul gurii. Corpul are tendinta sa se autoconsume, ca sa genereze energia necesara ascensiunii in acest mediu extrem. Somnul devine o problema, chiar si pentru cei mai antrenati alpinisti. In ziua ascensiunii varfului, alpinistii pot consuma intre 10.000 si 15.000 de calorii, adica de circa 10 ori mai mult decat foloseste corpul uman in mod obisnuit!

Si totusi, cel mai inalt varf al lumii, Everestul, reprezinta o adevarata atractie pentru cei cu un fizic si un psihic puternic, carora le plac provocarile! Merita insa sa iti pui viata in pericol pentru a atinge cel mai inalt punct al Pamantului?

Muntii cei inalti ai lumii

Daca doresti sa vezi Everestul de aproape poti urca in octombrie anul acesta sau in luna aprilie 2019 cu ghizii nostri in tura din Nepal, Everest Base Camp, tura organizata de Mitza Matei, ghid montan!
https://mitzamatei.blogspot.com/2018/10/everest-base-camp-vf-island-peak-6189m.html