Cum este Marocul sau de ce sa mergi cu noi in muntii Atlas si desertul Sahara?

In desertul Sahara
Cu camilele prin Sahara
Fiecare dintre noi ne dorim sa vedem locuri indepartate si cat mai diferite fata de lumea cu care suntem obisnuiti sa ne confruntam zilnic. Unii isi doresc sa experimenteze tarile nordice si peisajele inghetate de acolo, altii plajele insorite ale Caraibelor, unii vor sa urce muntii cei inalti ai Terrei, iar altii vor sa "simta" alte culturi si civilizatii, situate in colturi indepartate ale lumii, in nordul Africii sau in sudul indepartat al Patagoniei, dar atat de aproape datorita tehnologiei actuale... ❤

In Cheile Dades
Marocul reprezinta o alta lume, total diferita fata de cea cu care suntem obisnuiti pe meleagurile batranului continent Europa. In nordul Africii veti descoperi traditii vechi de mii de ani, care se impletesc cu peisaje ametitor de frumoase, desprinse parca din filme, cu asezari istorice stravechi, cu munti inalti, care pastreaza urmele ghetarilor de odinioara, dar si cu dunele desertului Sahara, acolo unde fiecare rasarit sau apus de soare reprezinta un nou inceput, un moment unic, pe care tot ai mai vrea sa il retraiesti din nou si din nou.... ❤
Apus in Sahara
Deja devine o tura traditionala, pe care o facem an si an, primavara sau toamna, de la inaltimile Atlasului pana la dunele din desertul Sahara, aproape de granita cu Algeria!

Prieteni buni in gradinile marocane 
Toamna asta, in luna octombrie vom merge iar in nordul Africii pentru a urca din nou pe varful Jebel Toubkal din Atlas, dar si pentru a face excursii pe camile in inima desertului Sahara, dar si shopping in Bazarul din Essaouira, vechea Mogador, port la Oceanul Atlantic si in Orasul Rosu, Marrackech.

Detalii aici:
Imlil village, la poalele Atlasului
Desert sunset!
Trebuie sa stiti ca orasul Marrakech, supranumit "orasul rosu", a fost întemeiat la 7 mai 1070 de către Abu Bakr ibn Umar si s-a extins de-a lungul secolelor, ajungand acum sa numere circa un milion de locuitori, fiind asezat la 150 de kilometri de Oceanul Atlantic. Orasul marocan este renumit pentru gradinile si monumentele sale arhitectonice situate in partea veche a orașului, denumită Medina
De ce as vrea sa merg acolo, in nordul Africii? Pentru ca Marocul reprezinta o lume aparte, care surprinde atât prin diversitatea peisajelor, cât și prin cultura bogată și generozitatea si ospitalitatea oamenilor....
Riad
Pe langa dunele desertului, in Maroc poti urca si pe munte, in Atlas, varful de 4167m denumit Jebel Toubkal atragand anual mii de turisti dornici sa ii urce pantele si sa se bucure de frumusetea reliefului sau accidentat.
Pe varful Jebel Toubkal, 4167m
Veti avea ocazia sa vizitati unul sau mai multe sate berbere, de pilda Imlil sau asezarea de la cota 2500m, Sidi Chamharouch (2500 m), unde veti putea observa cum traiesc localnicii, in locuri parca uitate de trecerea timpului.
Despre munte, trebuie sa stici ca acesta nu este dificil tehnic de urcat, dar necesita sa aveti o buna conditie fizica si ar trebui sa va asteptati sa fie frig, mai ales ca refugiul Toubkal se afla la altitudine a de 3200 m, iar cand vom merge noi, temperatura coboara destul de mult.
Traseul de la refugiu pana pe varf dureaza undeva intre 7 si 8 ore dus-intors, dar urcusul sustinut ne va rasplati cu o frumoasă panoramă a Munţilor Atlas, a satelor şi a văilor berbere.
Reintorsi de pe munte vom ajunge si la Ouarzazate, acolo unde se poate vizita un celebru studio de film, unde s-au turnat productii cinematografice importante precum “Lawrence of Arabia” sau “Game of Thrones” si "Gladiatorul".
Pe varf!
Rasarit de soare in Sahara

In Maroc se pot face plimbari in frumoasele chei Todra, dar si la dunele de nisip Erg Chebbi, trecând prin Tinjdad și Erfoud. In desert, drumul poate fi parcurs cu ajutorul camilelor, cazarea va fi facuta in corturi marocane, unde veti avea parte de tot confortul unei nopti sub cerul plin de stele! Despre apusul de soare care poate fi admirat printre dune nu pot fi folosite decat cuvinte la superlativ....
Ghizii nostri berberi ne vor incanta seara cu cantece si dansuri marocane la foc de tabara!
Asezari berbere!
In drum spre Marrakech se poate vizita asezarea denumita Tamgrout, un sat cunoscut pentru biblioteca foarte veche de aici și pentru olăritul tradițional. Vizitarea Marrakech-ului inseamna si o incursiune in Djmaa el Fnaa, cunoscuta piata traditionala a orasului care poate fi admirata sub luminile serii, acolo unde veti gasi milioane de produse traditionale berbere, dar si veti "gusta" un pic din spiritul marocan.
Prin gradinile din Marrakesh

Istorie de milenii la Ait Ben Haddou, cea mai veche cetate marocana!

De asemenea, daca ajungi in nordul Africii trebuie sa stii ca Marocul are circa 3000 de km de coasta la Oceanul Atlantic, iar aici se afla Essaouira, "Cea frumos desenata". Aceasta asezare - port, veche de cateva sute de ani, denumita in trecut Mogador, atunci cand se afla sub tutela portughezilor, a reprezentat un important port la Oceanul Atlantic.
Cetatea cea veche cu zidurile ei faramitate de Timp ne asteapta si astazi....Pe aici se transportau pe calea apei marfurile si mirodeniile aduse din Africa Neagra din inima Saharei de caravanele de camile care veneau din Mauritania!

Este un loc magic, care a fost folosit ca decor de film in celebrul Game of Thrones, "capitala stapanilor de sclavi din Astapor". Essaouira a fost ani de zile un mare port la Atlantic in care se pescuiau zilnic sute de tone de sardine, acum insa fiind detronat de alte orase-port din lume! Vom poposi pentru o seara magica aici, ne vom bucura de muzica si dansurile cu influente portugheze specifice zonei si vom admira un uluitor apus de soare la Oceanul Atlantic!



Nu uitati de echipament daca vreti sa urcati pe varf! Despre echipamentul necesar unei ture in nordul Africii, in zona de munte, dar si in desert, trebuie sa tineti cont ca la un moment dat veti urca la peste 4000m altitudine, asa ca va este necesar echipament montan de altitudine, rucsac de 1 zi, maxim 25 l, bocanci de 3 sezoane, geaca de gore-tex, pantaloni care tin la vant, mănuși, tricouri, polar, ciorapi, căciulă etc.
Nu uitati de crema solara FPS 50 si de ochelarii de soare!
Summit of Jebel Toubkal
Pentru expediția în deșert se recomanda o îmbrăcăminte obișnuită, dar ar fi bine sa aveti cu voi un windstopper sau un hanorac bun. Totusi, este bine de stiut ca noaptea temperatura coboară în jur de 8-10°C.
In Nordul Africii putem gasi zapada, mai ales primavara! Toamna este mai putina!
Mai trebuie sa tineti cont de faptul ca Marocul este o țară musulmană. Se recomandă să aveți ca femeie o eșarfă sau un sal subțire, iar hainele nu trebuie sa fie provocatoare. In cazul bărbaților, acestia sunt atentionati sa evite sa poarte pantaloni scurți, însă in Maroc se admite purtarea tricourilor cu mânecă scurtă.
Desertul si rasariturile sale fascinante!
Daca v-am convins sa vizitati nordul Africii alaturi de mine, atunci va astept sa va alaturati echipei mele din aceasta toamna, atunci cand va avea loc urmatoarea tura in Maroc! Detalii aici:

Alte amanunte despre conditii, costuri, ghidaj, zboruri si echipament necesar puteti obtine daca ne scrieti la adresa de email:
office@highmountains.ro


Ascensiune pe Cerro Aconcagua, cel mai inalt varf din America de Sud, 1-18 februarie



Photo by Gabriela Olarescu

Cand plecam pe Aconcagua in Anzii Cordilieri?

In februarie 2019 urmeaza sa plecam in America de Sud, in Argentina pentru a urca Cerro Aconcagua, 6962m in cadrul unei expeditii organizate de mai multi ghizi montani cu experienta in munți înalți: Anzi, Alpi, Caucaz și Himalaya. Grupul nostru este in curs de formare, dar mai sunt cateva locuri pentru cine doreste sa ne insoteasca in aceasta expeditie. Totusi, daca vrei sa urci cu noi, trebuie sa stii ca este necesară o foarte buna pregătire fizică, precum și experiență la altitudine! 😉

COST EXPEDITIE: 3,190 EURO - include si taxa de vârf de cca 600 USD!!! 😊

INSCRIERILE SE FAC PRIN EMAIL SAU LA TELEFON:
vicentiu.matei@gmail.com 
Telefon: 0741 576 088.




Ce trebuie sa stii despre Cerro Aconcagua?

Aconcagua este un varf care atrage an de an mii de turisti si alpinisti care ii escaladeaza pantele, mai ales ca acesta face parte din Trofeul 7 Summits, al celor mai inalte piscuri montane de pe fiecare continent! Cel mai inalt varf din America de Sud, Cerro Aconcagua, se gaseste in Argentina, fiind considerat cel mai inalt munte din afara Asiei si unul din cele sapte varfuri importante ale lumii. Face parte din lantul Anzilor Cordilieri si este marginit de vaile Valle de las Vacas la nord si est, dar si de Valle de los Horcones Inferior la vest si sud.🌋

Daca vreti sa ajungeti acolo trebuie sa stiti ca aveti nevoie de o foarte buna pregatire fizica si de experienta a cel putin unei expeditii in munti inalti: Elbrus din Caucaz, Damavand din Iran, Kilimanjaro sau Rwenzori, Africa. Trebuie spus ca acest munte face parte din parcul regional numit Parque provincial Aconcagua si avand ghetari, dintre care cei mai masivi sunt Ghetarul polonezilor si Ghetarul englezilor.🌋

De asemenea, in zona exista si un rau omonim, Rio Aconcagua, care izvoreste de pe panta sudica a lantului muntos si apoi curge spre vest pentru a ajunge sa se verse in Oceanul Pacific la nord de orasul Valparaíso, Chile.🏔




Muntele nu este un vulcan, ci un munte de incretire. Despre denumirea muntelui exista pareri care sustin ca ar proveni din limba Quechua, de la expresia "Ackon Cahuak" care inseamna "Santinela de piatra". Unii istorici atribuie denumirea muntelui limbii Arauca, fiind vorba despre o transformare a expresiei "Aconca-Hue", numele de odinioara al raului Aconcagua. In Chile se spunea ca inseamna ca raul respectiv "este de pe partea cealalta", mai ales ca indigenii credeau ca raul izvora de pe versantul vestic al muntelui.🏕

Aconcagua este un munte relativ usor de urcat din punct de vedere tehnic, dar greu din punct de vedere fizic, necesitand multe ore de antrenament de tip cardio, de alergat sau de mers pe munte in conditii de vreme neprielnica, dar si ture de anduranta in munti, care sa dureze mai multe zile la rand si in care sa va antrenati corpul pentru ceea ce aveti de infruntat sus pe muntele argentinian. Trebuie sa mai stiti ca la altitudinea din Anzi presiunea atmosferica pe varful Aconcagua este de cca 40 % din presiunea atmosferica de la nivelul marii. Cu toate acestea, nu este necesara folosirea oxigenului suplimentar.🌋

Putina istorie din muntii Anzi!

Istoric vorbind, recordul pentru ruta nordica a fost stabilit in 1991, fiind de 5 ore si 45 de minute. In 1897 a fost inregistrata prima ascensiune condusa de britanicul Edward Fitzgerald, expeditie in care Aconcagua a fost atins de elvetianul Matthias Zurbriggen in ziua de 14 ianuarie si de alti doi membri ai expeditiei cateva zile mai tarziu.🏔


Mai trebuie spus ca a doua cea mai frecventa ruta implica traversarea Ghetarului Polonezilor, ruta pornind din valea Vacas, urcand pana la baza ghetarului si apoi mergand pe partea finala a traseului rutei nordice. Alpinistii experimentati sunt atrasi de rutele de pe muchiile sudice si sud-vestice, mai dificile din punct de vedere alpinistic. In plus, in Aconcagua fata sudica este considerata foarte dificila, asa ca atentie ce tinte vreti sa atingeti si ce ruta abordati!😄

Daca va propuneti sa urcati acest munte si nu aveti experienta de altitudine este bine sa fiti insotiti de un ghid cu experienta muntelui. Este bine de stiut ca este necesara achizitionarea unui permis de la autoritatea responsabila cu intretinerea intregii zone, Parcul regional Aconcagua localizat in Mendoza, rangerii muntelui argentinian. 
Atingerea altitudinii maxime se face de obicei pe versantul nordic acesta fiind mai accesibil.😉


Noi vom urca din nou acest varf inalt in cadrul unei expeditii care se va derula in februarie 2019, asadar, daca doriti sa fiti alaturi de noi, va asteptam cu grupul nostru de alpinisti!😉

Pentru mai multe detalii, imi puteti scrie la adresa: vicentiu.matei@gmail.com.
Cărări cu soare prin munți!


Programul expeditiei din Aconcagua, 1-18 februarie 2019

Zilele 1-2
Zburam Bucuresti-Santiago de Chile-Mendoza. Dupa ce ne cazam la hotel, mergem sa obtinem permisul de acces in Parc.

Ziua 3
Calatorim 4 ore cu autocarul pana la Penitentes (2600m) unde ne cazam la cabana. Aici ne pregatim bagajul care este carat de catari la tabara de baza Plaza de Mulas – 4350m.


Ziua 4
Ajungem in “Parque Provincial Aconcagua” unde se verifica actele. Incepem sa urcam timp de 4 ore prin Valea Horcones spre Tabara Confluencia (3300m).. Cazarea se face in corturi de campanie.


Ziua 5
Este o zi dedicata aclimatizarii. Tura de aclimatizare se face pana la Plaza Francia (4000m); timp total aproximativ 8 ore. Ne cazam tot in Tabara Confluencia.


Ziua 6
Lasam in urma tabara Confluencia si dupa aproximativ 8 ore ajungem la Tabara Plaza de Mulas (4300m). Aici regasim bagajele grele aduse de catari si ne facem comozi in corturile de campanie, dupa care ne prezentam la vizita medicala care este obligatorie.


Zilele 7-8
Aceste zile sunt dedicate aclimatizarii. Urcam pe Ghetarul Horcones (4500m) si varful Bonete (4920m). Se doarme tot in Tabara Plaza de Mulas.


Ziua 9
Plecam de dimineata spre Tabara Alaska (5350m) unde lasam o parte din bagaje si instalam corturile de altitudine puse la dispozitie de noi. Coboram la Plaza de Mulas unde ne cazam in corturile de campanie. Aceasta “plimbare” se face in aproximativ 8 ore. Seara facem vizita medicala.


Ziua 10
Ne deplasam cu restul echipamentului la Tabara Alaska unde ajungem dupa 4 ore de mers. Ne alimentam si pregatim ceaiul pentru a doua zi. Nu uitati! Pentru o aclimatizare cat mai buna trebuie sa beti multe lichide in fiecare zi!


Ziua 11
Ne facem bagajele, strangem corturile si pornim spre Tabara Berlin (5930m) sau Tabara Colera (5950m). Timp de ascensiune 7 ore. Ne instalam corturile si pregatim ceaiul pentru ziua varfului!!!


Ziua 12
La ora 6 dimineata pornim spre varf. Trecem pe langa Piedras Blancas (6050m) si Refugio Independencia (6350m). La Refugio Independencia ne oprim pentru hidratare si sa ne atasam coltarii. Ne continuam ascensiunea prin Las Cuevas (6650m) aflat la baza Canalettei care este un culoar inainte de varf. Cu multa determinare ne indreptam spre varful mult ravnit si dupa aproximativ 8 ore de la plecare ajungem pe Cerro Aconcagua (6962M)!!!
Facem fotografiile de varf si coboram la Tabara Berlin in 4 ore unde ramanem la corturile de altitudine.


Ziua 13
Dimineata strangem corturile si echipamentul si in 5-6 ore de traseu coboram la Plaza de Mulas unde dormim in corturile de campanie. Predam echipamentul greu care coboara cu catarii.


Ziua 14
Coboram 8-9 ore spre iesirea din parc pana la Penitentes unde ne cazam la cabana. Preluam bagajul carat de catari.


Zilele 15-16
Sunt zile de rezerva deoarece pot aparea probleme de aclimatizare sau conditii meteo dificile.


Zilele 17-18
Plecam spre casa pe ruta Mendoza-Bucuresti.

PRET EXPEDITIE: 3,190 EURO


Marimea grupului: MINIM 3-10 persoane.

Pretul include:


Ghizi Montani ATESTATI romani cu experienta pe Aconcagua
Transfer de la aeroportul Mendoza dus-intors
Asiguram mancarea pe tot parcursul expeditiei! Putem furniza mancare si pentru vegetarieni sau pentru cei care au intoleranta la gluten (trebuie sa anuntati din timp).
Ghid roman pe toata durata expeditiei
Cazari in Mendoza la hotel 3*
Permisul de acces in Parc (cca 600USD)
Transport Mendoza-Penitentes-Mendoza
Cazari la Refugiul Penitentes
Transfer Penitentes-Horcones-Penitentes
Caratul bagajelor cu catari Penitentes-Plaza de Mulas-Penitentes
2 cazari la Confluencia BC
4 cazari la Plaza de Mulas, cort pentru luat masa
Folosirea toaletelor in Confluencia si Plaza de Mulas
Incarcarea bateriilor la panouri solare, WIFI, telefon prin satelit
Primus si butelii
Corturi de altitudine
Consultanta pentru achizitionarea echipamentului

Pretul NU include:


Biletul de avion
Mesele in oras
Asigurarea de calatorie

Echipament personal necesar:


Bocanci de trekking si bocanci de altitudine
Coltari
Parazapezi
Pantaloni goretex
Geaca goretex
Tricou, indispesabili, ciorapi
Polar
Geaca de puf
Rucsac mare, rucsac mediu pentru varf 
Bete telescopice, piolet
Manusi din polartec, manusi de puf
Caciula, buff/cagula, sapca
Ochelari de soare 100%UV
Crema de protectie solara cu factor de protectie 50%, strugurel de buze 
Briceag, tacamuri, farfurie 
Termos 1 L
Sac de dormit (-15 - -20 gradeC) si husa impermeabila
Saltea gonflabila sau poliuretan
Frontala, baterii frontala de rezerva
Folie supravietuire
Servetele umede
Medicamente personale`


VARFUL NEGOIU, Muntii Fagaras, Tura de toamna, 30 septembrie - 2 octombrie


Va propunem o tura de toamna in muntii Fagaras, pe varful Negoiu si pe Valea lui Stan.
Perioada: 30 septembrie- 2 octombrie
Punct de intalnire – zona Piscul Negru, situata la 85 de km de Curtea de Arges si 15 km inainte de Balea Lac, pe versantul sudic al muntilor Fagaras. Transfagarasan – DN 7C, Km. 102.
GPS: 45.557322N 24.6009073E
45°33′26.4″N 24°36′03.3″E
Deasupra lacului Caltun

Vineri seara, 30 septembrie – ne vom intalni la ora 20 la punctul indicat mai sus pe Transfagarasan. Vom merge impreuna la pensiunea noastra, acolo unde ne vom si caza. Vom lasa masinile in parcarea acestui hotel. In aceasta seara vom purta o discutie despre programul turei de a doua zi si despre echipamentul necesar si instructajul tehnic.
Noul refugiu Caltun din creasta Fagarasilor


Sambata dimineata, 1 octombrie la ora 7 ne vedem la micul dejun, apoi pregatim rucsacii si la ora 8 plecam pe munte. Vom urca pe piciorul muntelui Lespezi pana la refugiul Caltun, altit. 2135m, unde vom face o pauza.
De aici vom aborda traseul alpin spre varf prin Strunga Doamnei si in circa 3 ore vom desfasura drapelul romanesc pe vf. Negoiu. Ne vom retrage catre hotel pe aceeasi ruta, tinand cont de starea zapezii si de conditiile meteorologice.
Dificultate traseu: medie, necesita o buna conditie fizica.
Durata dus-intors: 9-10 ore.
Sambata seara, dupa aceasta tura, vom sta de povesti si veti auzi cum au fost ascensiunile noastre din aceasta vara din Dolomitii italieni, Elbrus, Caucaz, Mont Blanc din Alpi, Grossglockner din Austria, Jebel Toubkal din Maroc si Damavand – Iran. Va vom spune ce planuri avem pentru aceasta iarna!
Zambete si voie buna

A doua zi, duminica, 2 octombrie vom servi micul dejun si ne vom lua la revedere de la inaltimile Fagarasilor, iar daca vremea o permite vom merge pe Valea lui Stan, acolo unde timp de 3-4 h vom urca si cobori pe aceasta vale spectaculoasa din inima muntelui, asigurata cu scari metalice.
Dificultate: usoara
Durata: 3-4 ore.
Just Fagaras Mountains!

Atentie! Aceasta este o tura alpina care se va derula in zona inalta a muntilor Fagaras, asa incat nu trebuie sa uitati sa aveti la voi haine groase, o geaca impermeabila si rezistenta la vant, pantaloni de trekking, caciula sau cagula, bocanci, o lanterna frontala, bete de trekking, rucsac pentru tura de 1 zi. La pensiunea noastra se poate servi masa.
Date despre tura noastra veti gasi si pe pagina noastra de Facebook:
https://www.facebook.com/events/1765374277050651/

Informatii si inscrieri la adresa: summits.experts@gmail.com sau la numerele de telefon: 0727 777 859 sau 0741 576 088. 
Tarif: 280 lei. 
Tariful include cazarea la pensiune pentru doua nopti ( in camere duble sau triple, cu caldura si apa calda), micul dejun si serviciile de ghidaj montan.

Prin muntii agatati de cer, Grossglockner si Dolomiti


Reinhold Messner, cunoscutul alpinist tirolez spunea ca "Dolomitii sunt cei mai frumosi munti din lume". Pentru inceputul acestei veri, ne-am propus sa urcam in acesti munti, imediat dupa ce finalizam deja traditionala tura pe varful Grossglockner din Alpii Austrieci.

Urcarea pe ghetar catre Johann Erzherzog Hutte

Grupul nostru a fost format din 6 prieteni si iubitori de munte: Alexandru, subsemnatul, Nicoleta, Ana, Daniel si Nandor. Am plecat 4 din Romania, urmand ca in Austria sa ne intalnim cu fetele, care lucreaza si locuiesc in Viena. Dupa un drum lung si obositor, am ajuns la poalele Alpilor si ne-am cazat in Villach. A doua zi, devreme, am luat drumul muntelui, pe ruta Lucknerhaus-Studllhutte.

Plouase toata noaptea, iar o ceata deasa ascundea piramida alba, impresionanta a varfului Grossglockner, cel mai inalt din Austria, cu ai sai 3798 de metri. Temperatura era destul de scazuta. In circa 3 ore si jumatate am ajuns la cabana de la cota 2800m, Studllhutte, care se afla sub administrarea Deutsche Alpine Verein, DAV sau Clubul Alpin German.

Studllhutte
Presiunea creste, cerul se insenineaza, asa ca propunem colegilor o tura scurta pe varful Blaue Wand, situat in imediata proximitate, de unde ne-am si bucurat de o priveliste exceptionala spre varful Grossglockner, admirand sub noi marea de nori pufosi si bulbucati, care se luptau cu razele de soare.

Nico pe Blaue Wand, cu norii la picioare



Stam de povesti, le transmitem si celorlalti cateva lucruri interesante despre acesti munti si stabilim planul pentru cea de-a doua zi, in care urma sa urcam catre cabana Johann Erzherzog Hutte, situata la cea mai mare altitudine din Alpii Austrieci, 3454m (http://www.erzherzog-johann-huette.at/).

Pe langa mine si Alexandru, Nicoleta mai urcase si ea anul trecut acest varf extraordinar si le impartaseste colegilor cate ceva din experienta ei alpina, dar si despre faptul ca isi dorea sa revina aici. Noaptea va fi scurta, dar odihnitoare, fiind totusi treziti brusc in jur de 4 dimineata, ora la care un grup de austrieci zgomotosi parasesc camera pentru a lua calea muntelui de deasupra noastra.

Urcarea pe ghetar catre cea mai inalta cabana din Alpii Austrieci

Suntem buimaci, incercam sa mai furam cateva clipe fugare de somn, dar pana la urma ne trezim, bucurosi parca de faptul ca s-a sfarsit si vom urca catre inaltimile muntelui. Ne echipam si incepem sa urcam ghetarul, traversat ici si colo de crevase adanci, cu gurile hulpave si cascate catre alpinistii care indraznesc sa le traverseze. Acestea sunt parca mai numeroase ca anul trecut, iar zapada pare mai consistenta. Soarele lumineaza in culori de purpura inaltimile din jur, aruncandu-si razele peste intinderile albe, intinse si mute.

Avalansa recenta



Urcusul pana la cabana este unul sustinut, dar care nu ridica probleme tehnice deosebite. Ultima portiune este una expusa, stancoasa, pe o creasta ascutita, care aminteste de urcarea de la refugiul Tette Rousse catre refugiul Gouter, din drumul spre Mont Blanc, fiind insa foarte bine asigurata.
Ana, care se afla la prima sa experienta pe un ghetar situat la o astfel de altitudine se descurca bine, insa pentru a fi in siguranta, o asiguram cu coarda pe pasajele mai expuse. Trage de ea si ajunge cu bine sus.

Urcarea catre cabana situata la cea mai mare inaltime din Alpii Austrieci

Dupa circa 2 ore si jumatate de ascensiune il salutam pe Peter Tembler, bergfuhrer-ul mereu cu zambetul pe buze, ghidul austriac si administratorul cabanei Johann Erzherzog Hutte, care se afla sub tutela OAV, Clubul Alpin Austriac, ghid care ne si da primele vesti, nu tocmai bune! Vremea se va inrautati, asa ca planul nostru de a ataca deja varful trebuie amanat pana maine dimineata, cand se anunta cer senin. Rabdarea este una din marile calitati ale unui alpinist....

Apus de soare pe ghetar

Stam de povesti la un ceai cald, iar Daniel ne povesteste despre experienta sa recenta in Nepal, in tabara de baza a varfului Everest, despre conditiile de ascensiune de acolo, despre oameni si locuri...Nandor ne povesteste despre traseele de via ferrata din zona Bolzano, Italia, pe care le-a abordat cu ceva timp in urma... Ana, aflata prima data la cota 3400 se simte un pic rau, dar oricum ea decisese deja ca ne va astepta la cabana si nu va urca varful cu noi... Nico isi aminteste cum a fost anul trecut in Grossglockner. 
Decidem sa plecam la prima ora catre creasta ascutita a muntelui si, dupa o noapte scurta, dominata de vise alpine, ne bucuram de un rasarit de soare exceptional, care ne umple sufletele de bucurie.


Varful Grossglockner, catarat la prima ora!

Sunrise pe ghetar

Piramida varfului cu furnicutzele sale!


Suntem uimiti de aglomeratia de turisti insotiti de ghizi, care se echipeaza pentru a lua calea muntelui austriac. Ne echipam, ne punem coltarii si hamurile, iar dupa circa 25-30 de minute de ascensiune luam decizia sa ne legam in coarda, pentru a creste gradul de siguranta pe panta inclinata pe care urcam. Constat ca este mai multa zapada ca anul trecut, iar un strat de gheata perfid ingreuneaza ascensiunea. Alex se leaga in coarda cu Nandor si Nicoleta, iar eu cu Daniel, urmand sa mergem in tandem.

Ascensiunea este ingreunata de aglomeratia de pe munte, creasta catre varf fiind una ingusta cu destule pasaje expuse, asigurate insa cu pari de otel de care ghizii leaga coarda, asa incat in eventualitatea unei alunecari sa existe protectie pentru turistii care ii insotesc. Muntele nu este unul dificil, dar este necesar sa fie abordat cu atentie, din cauza pasajelor expuse, uneori piciorul pasind pe o potecuta cat un lat de palma!

Pasind pe o creasta ingusta!

Daniel, la inaltime!

Kleinglockner

Daniel, desi sustinea ca nu are experienta de catarare pe zone expuse, cu coltari si piolet se misca bine si treptat, capata incredere, asa incat mergem ca o echipa de coarda bine sudata si ne asiguram reciproc. Haurile de sub noi sunt impresionante, creasta ascutita, cu cateva puncte cheie, acolo unde din cauza aglomeratiei, manevrele de coarda trebuie facute cu mare atentie pentru a nu risca alunecarea necontrolata catre ghetarii de sub noi. Alex si ceilalti doi colegi de tura, Nico si Nandor, merg sustinut, de parca ar fi urcat impreuna si s-ar fi catarat de cand lumea...ne intersectam cu diverse grupuri pe traseu si depasim cu bine pasajele mai expuse!

Daniel pe varf!


Cross on the ridge


Dupa circa 3 ore de ascensiune alpina atingem multravnitul varf, acolo unde troneaza o cruce impresionanta, in memoria kaiserului austriac Johann. Ne strangem mainile plini de bucurie, facem poze, filmam din unghiuri cat mai imposibile si ne bucuram de imaginile care ne taie rasuflarea, cu crestele Alpilor la picioarele noastre.


Coborarea asigurata catre cabana

Urmeaza cea mai grea parte, coborarea, care devine si mai dificila din cauza numarului mare de alpinisti care urca catre varf. Trebuie sa nu ne grabim, sa coboram cat mai calm si cat mai corect. Pasaje inguste, stanci, corzi intinse, asigurari, mers in tandem, zapada batatorita, peisaje ametitoare, rapeluri controlate, discutii cu ghizii austrieci, unii dintre ei fiind surprinzator de volubili, cand li te adresezi in limba germana! Aflu lucruri interesante despre rutele din zona! Teme de studiu pentru acasa...

Dupa circa 2 ore ajungem inapoi la cabana, uimiti si incantati ca ne-am miscat bine printre zecile de turisti care abordau pantele inghetate ale muntelui. Anul trecut facusem mai mult, insa grupul era mai numeros...

Coborarea ghetarului

Facem o mica pauza de hidratare si coboram ghetarul catre baza sa. Ana este din nou asigurata in coarda, pentru a cobori in siguranta si desi, la inceput pasea sovaitor, pe parcurs a prins curaj si s-a descurcat din ce in ce mai bine la coborarea pe zapada tare. Nico, Alex, Daniel si Nandor au prins aripi si deja au ajuns la cabana.

In salbaticie!


Coboram spre Lucknerhaus, intalnim un ciopor de capre alpine, strajuite de un tap amenintator, iar la un moment dat o marmota jucausa ne taie calea si pozeaza ca un fotomodel :)

Ziua se incheie sub traznete si fulgere, o ploaie de vara, facandu-ne sa ne gandim ce s-ar fi intamplat daca acum eram pe sus, pe acea creasta ingusta si expusa...Ne luam la revedere de la fete, care se indreapta spre Viena, iar noi, baietii, ne pregatim pentru intalnirea cu crestele ascutite ale Dolomitilor.

Via ferrata, tuneluri din primul razboi mondial, lacuri alpine ascunse in munti, trasee de alpinism clasic sau intr-un cuvant, Dolomiti!

Dolomiti 


Inima Dolomitilor

Inca din copilarie, auzisem de Reinhold Messner, cataratorul tirolez care reusise sa urce toti cei 14 optmiari din Himalaya, fara oxigen. Mi se parea imposibil, dar acum, totul pare realizabil...Odata ce ajungem in inima Dolomitilor, in Tiroul italian, intelegem de ce era un atat de bun alpinist Messner. 

Creste impresionante, pereti de calcar, fisuri expuse, toate acestea reprezinta un bun teren de antrenament pentru toti cataratorii, iar el a excelat in ascensiunile sale.

Intrarea in tuneluri

In memoria eroilor cazuti aici, de ambele parti, italiana si austriaca


Traversam granita catre Italia, depasim Cortina D'Ampezzo cu vilele sale cochete si ne oprim in Passo di Falzareggo. Urcam pana la Rifugio Lagazuoi, sus in creasta muntelui, la cota 2752, printr-o succesiune de tuneluri ascunse in munte, sapate de trupele de vanatori de munte italieni si austrieci, care si-au disputat suprematia asupra acestei vai alpine, in timpul Primului Razboi Mondial.

Abis!
On the ridge!

Odata ajunsi pe varf, undeva in zare, plina de zapada, varful Marmolada cu ai sai 3343 de metri inaltime ne imbie si ne atrage privirile. Iata o noua tinta pentru anul viitor!

Marmolada Summit

Peretii de legenda, atractia cataratorilor



Unde intorci privirea te intampina numai pereti impresionanti, chei si fisuri, stanci cu forme ciudate, varfuri cu creste de zapada, dar si partii de schi cocotate pe versanti abrupti. Stanca are o aderenta impresionanta si parca te indeamna sa te cateri...coboram abrupt pe un traseu alpin, cu cateva pasaje mai expuse, traversam un pod suspendat deasupra unui hau ametitor, prilej de a admira din nou poteca ingusta a "Kaiserjagger"- ilor, vanatorilor de munte din Primul Razboi Mondial.


Tre Cime di Lavaredo, muntii agatati de cer!

Ajungem destul de tarziu la hotelul nostru, dar gandul ne zboara la traseul de via ferrata pe care urma sa il urcam a doua zi in Tre Cime di Lavaredo, "tinutul fermecat" al cataratorilor italieni.

Ultima zi pe munte este si cea mai frumoasa! Ajungem la prima ora in zona Tre Cime si ne echipam pentru via ferrata. Dar stai! Un elicopter bazaie nervos si culege o echipa din 2 cataratori, blocati sus pe varf, pe un traseu de via ferrata extrem.

Actiune de salvare!

Muntii care "zgarie" cerul!

Tre Cime di Lavaredo


Hmmm, auspiciile nu sunt tocmai favorabile, ma gandesc! Oare ce or fi patit cei doi cataratori sus pe munte? Si totusi, acestia sunt adusi jos in siguranta de salvatorii italieni, par obositi dar nu sunt raniti, ci doar extenuati de dificultatea rutei alese! Este un prim avertisment ca aici trebuie sa iti calculezi bine pasii!

Torre di Toblin

Si totusi, luam calea muntelui, urmand sa ajungem la baza muntelui Torre di Toblin, dupa circa 1,5 ore de mers sustinut. Peretii de langa noi ne lasa muti de uimire! Creste ascutite si stanci abrupte te fac sa te gandesti la primul alpinist care a urcat Cima Grande, austriacul Paul Grohmann, ghidat de Franz Innerkofler si Peter Salcher, cu mai bine de un veac in urma. Cataratori precum Hans Dulfer, Riccardo Cassin sau Emilio Comici au deschis in acesti pereti uluitori rute dificile de alpinism clasic, care sunt si astazi urcate de alpinisti veniti din toata lumea.

Torre di Toblin, turnurile dolomitice!

Vertical
On the wall!

Ajunsi la poalele muntelui Torre di Toblin ne echipam de via ferrata si urcam unul dintre turnurile muntelui pe un traseu impresionant, vertical, asigurat insa bine cu scari si cabluri in punctele cheie, clasificat ca mediu spre high de cei cu care am discutat la punctul de informare turistica.

Via ferrata in Torre di Toblin


Fisura din turn!

Verticalitatea ascensiunii ma face sa ma gandesc la cei care au pitonat pentru prima data aceasta ruta, care au urcat-o in stil alpin. Ruta are pasaje ce iti taie rasuflarea, inaintarea fiind printr-o fisura frumoasa, unde poti sa te avanti si sa folosesti tehnici de catarare precum spraitul si ramonajul. Carabinierele musca din cablu, mainile apuca prize mai mari sau mai mici, picioarele stau uneori in pozitii instabile, dar este atat de frumos....

Iesirea spre varf!



Red on the rocks!

Varful Torre di Toblin ne cheama, ne atrage din genunea adanca si aflata in umbra, asa ca dupa circa 1 ora si jumatate de catarare via ferrata pasim pe fruntea sa ingusta, prilej de a admira haurile de sub noi, de unde am venit. Baietii sunt impresionati de reusita, asa ca ne bucuram de tancuri ascutite, pravalite peste cele 2 lacuri glaciare, relicve ale unor timpuri imemoriale. 

Ne retragem pe o creasta expusa, care imi aminteste de dragul meu Crai si ajungem jos la baza muntelui, urmand ca in circa 1 ora de traseu sa ne luam "La revedere" de la acesti munti fantastici.

Omul si Muntele!


Cu siguranta, vom reveni aici! Il inteleg pe Messner! Acestia sunt printre cei mai frumosi pereti pe care i-am vazut vreodata! Și da, am revenit de încă 5 ori prin acești munți uluitori pana în acest moment!

Lacurile din Tre Cime di Lavaredo


Coborarea ce ne aduce aminte de Piatra  Craiului

Crestele Dolomitilor iti fura sufletul si nu se lasa pana nu te intorci inapoi, sa te bucuri de frumusetea salbatica a locurilor! 
Anul acesta în luna august vom urca din nou in inima Dolomitilor de piatra, asa ca te asteptam cu noi!🤗❤️
Dacă vrei să urci cu mine și sa te antrenezi, da-mi te rog un mesaj la adresa de e-mail:
vicentiu.matei@gmail.com 🤗