In creasta Craiului este inca iarna!

Pentru cei interesati de o tura in Piatra Craiului, in aceste zile, trebuie sa stiti ca in creasta Nordica inca mai este zapada, mai ales pe directia de mers catre varfurile Timbalelor si varful "La Om". Pe Padinile Frumoase, veti intalni zapada compacta, cam de la 1600m in sus. 

Atentie, zapada este umeda, grea si in unele locuri are peste o jumatate de metru. Chiar daca la poale sunt temperaturi ridicate, sus, in Piatra Craiulul este inca iarna.

Pe anumite portiuni ale crestei, expuse catre vest si nord, sunt multe traversee cu zapada inghetata, unde puteti aluneca usor, daca nu aveti echipamentul adecvat. Pe peretele vestic, toate rutele nemarcate au zapada din plin, asa ca gaditit-va, daca vreti sa urcati pe acolo!

Intrarea in traseul de coborare Carol Lehmann, banda albastra, este plina de zapada, iar valcelul de sus, la fel. Va spun asta, pentru ca ieri, multi turisti, fara echipament adecvat, incercau sa abordeze creasta masivului si sa coboare pe acolo....unii erau echipati doar in pantaloni scurti si cu bocanci de vara, fara parazapezi, fara bete de trekking!

Unii dintre acestia, sambata coborau valcelul de sub Varful Ascutit, direct pe talveg, pe ......fund! Mai jos, sub valcel, langa intrarea in hornul echipat cu cablu, aflat acum sub zapada de 2 metri, e o rapa destul de adanca, asa ca va imaginati ce ar fi putut sa pateasca!

Pe de alta parte, valcelul care coboara direct din Varful Ascutit, catre Padinile Frumoase este numai bun pentru schi de tura! In plus, pe traseul de coborare din Varful Turnu, catre cabana Curmatura, nu mai este zapada deloc, ruta fiind abordabila.

Carari cu soare si atentie pe ce ruta urcati in Piatra Craiului!

Hai cu noi in Caucaz pe varful Elbrus!

In vara lui 2016, in luna august, expeditia organizata de Summits’Experts va ajunge la poalele Caucazului. Vom incerca sa urcam varful Elbrus si sa ajungem pe „Acoperisul Europei”. Varful Elbrus din muntii Caucaz, cu altitudinea sa de 5.642 m este considerat de unii geografi si cel mai inalt munte din Europa, situandu-se chiar la granita dintre continentul european si Asia.

Detalii despre expeditia noastra, aici:

https://www.facebook.com/events/1670305846583462/

Muntele este de fapt un vulcan stins care are doua varfuri „Varful de est”, de 5.642 metri altitudine si „Varful de vest”, cu cei 5.621 metri. Ambele piscuri muntoase sunt acoperite de ghetari, iar distanta dintre cele doua varfuri este 1500 de metri, punctul cel mai inalt al varfului fiind marginea craterului vulcanic.

Elbrus-ul este denumit de arabi Dschabal al-Alsun sau "Muntele limbilor diferite", iar alte popoare care locuiesc la poalele lui l-au denumit „Regele spiritelor”, „Tronul zeilor”sau „Locul norocosilor”. Varful Elbrus este situat in Republica Kabardino-Balkaria din Rusia la aproximativ 11 km nord de granita cu Georgia si la 270 km nord-vest de Tbilisi, capitala georgiana.

Controversa cu privire la situarea lui Elbrus in Asia sau Europa provine de la masurarea topografica, efectuata cu cateva sute de ani in urma de cartograful de origine suedeza, Strahlenberg, care a mutat granita initiala dintre Europa si Asia, de pe linia cursului fluviului Don la muntii Urali.

Cu mii de ani in urma, aici a fost un vulcan, acum stins. Ultima eruptie a lui vulcanului Elbrus a avut loc cu 2000 mii de ani in urma, asa ca se mai pot inca observa urmele lavei vulcanice, care s-au gasit pe o suprafata de 250 km². In partea varfului de est se poate observa si astazi un crater care are diametrul de 200 de metri.

Escaladarea varfului dureaza in mod obisnuit intre 5 si 8 zile, insa fiind vorba despre o ascensiune realizata la aproape 6.000 de metri altitudine, este necesar sa va aclimatizati foarte bine si sa nu sariti etapele de altitudine. Trebuie respectat principiul potrivit caruia trebuie sa dormi mai jos decat altitudinea maxima la care ai ajuns in ziua respectiva!

In luna august, vremea este de obicei destul de stabila in zona, insa au fost si ani, in care am prins viscol si vreme extrem de urata!Dar am reusit sa cucerim varful, ceea ce vom incerca din nou, in august 2016! Asa ca, daca va intereseaza urcarea pe Elbrus, ar fi bine sa nu subestimati cel mai inalt varf din Europa si sa veniti cu Summits’Experts in august 2016! Ghizii nostri au urcat varful Elbrus de mai multe ori si va pot oferi expertiza lor pentru ajunge pe varf!

Incursiune de primavara in abrupturile Pietrei Craiului

Amintiri din munții nostri dragi!
În urma cu cativa ani, intr-o zi frumoasă de primăvară am facut o incursiune in abrupturile Pietrei Craiului, in zona Padinei Sindileriei si Padinei Inchise.

Am ajuns si la manastirea de sub Coltii Chiliilor si ne-am bucurat de primele semne timide ale primaverii in Crai.

Cei 5 drumeti care au pornit spre creasta Craiului au fost Alexandru, Carmen, Gabi, Matthieu, amicul nostru francez, pasionat de munte si subsemnatul.

Urcarea si intrarea in traseu am facut-o din drumul de plaiul Foii, pe ruta catre refugiul Diana, traseul banda albastra. Dupa un urcus sustinut de circa 1 ora am intersectat traseul cruce rosie, care urca pe Padina Sindileriei, foarte aproape de schitul de la Coltii Chiliilor.

Pe la poalele muntelui, primavara isi face simtita prezenta, o multime de flori itindu-se de sub firele de iarba, abia ivite: ciubotica cucului, floarea pastelui, branduse.

Muntele este in schimbare, copacii au muguri, zapada se topeste, iar usor-usor, verdele pune stapanire pe carari. 

Craiul se profileaza in toata splendoarea pe fundalul cerului albastru, invitandu-ne parca sa ii urcam cararile.

La batranul schit este liniste, semn ca turistii care il viziteaza de obicei in weekend, inca nu au ajuns in zona. Nu peste mult timp, in cateva zile, locul va vui de lumea care se va aduna pentru slujba din noaptea de inviere! 

De fiecare data, in timpul sarbatorilor de Paste, aici se aduna sute de oameni, sositi din toate partile, pentru a-si gasi linistea sufleteasca, la schitul de sub munte. In pestera de la Coltii Chiliilor, zeci de luminite ard neincetat, momentul in care patrunzi inauntru, in pestera, fiind unul special si incarcat de semnificatii! Te intrebi, oare cum au gasit oamenii alinare sufleteasca in acest loc uitat de lume, in salbaticie?

Schitul Coltii Chiliilor

Urcarea pe Padina Sindileriei a fost una sustinuta, destul de tehnica, daca tinem cont ca stratul de zapada este inca consistent. 

Urmele unei mari avalanse se pot observa pe firul vaii, iar inclinatia pantei te determina sa fii atent cum iti infigi bocancul in zapada bocna si mai ales pioletul, pentru a nu risca alunecarea. In unele portiuni zapada era atat de inghetata, astfel incat cu greu puteai sa sapi urme.

Ramasitele unei avalanse de mari dimensiuni, pe Padina Sindileriei

Urcand padina Sindileriei impreuna cu Gabi Raileanu, colegul din Alpin Club Brasov

Asa ca, la un moment dat, ne-am echipat cu coltari, pentru a mari gradul de siguranta al ascensiunii. Amicul nostru francez, Matthieu se arata uimit de frumusetea locurilor, dar si de inclinatia pantei si de peretii verticali care marginesc valea abrupta.

Am stat la soare, ne-am jucat pe peretii vaii, am facut cateva rapeluri si balustrade, ne-am catarat si am incercat sa cercetam zona.

Dincolo de muchie se afla Padina Inchisa, zona binecunoscuta printre cataratori, cu cateva trasee de alpinism. Daca va intereseaza escalada pe stanca si alpinismul, trebuie sa stiti ca dintre acestea, mai cunoscute sunt:   traseul Izvorul, dificultate 5 B, pasi de 7-, 11 lungimi de coarda. Nu incercati insa, sa le parcurgeti decat daca sunteti insotiti de cineva care le-a parcurs si are experienta in catararea pe stanca! 

Alpinismul este un sport frumos, dar extrem de periculos, daca nu sunteti bine echipati, nu cunoasteti tehnicile de escalada si de asigurare si, mai ales daca nu cunoasteti ruta pe care intentionati sa o abordati. Asadar, aveti mare grija ce rute abordati si incercati sa va cunoasteti limitele, parcurgand la inceput, trasee mai usoare.

Un alt traseu interesant este Traseul Surplombelor, dificultate 6A, pasi de 6+, 9 lungimi de coarda:

Noi am urcat pana la altitudinea de 1600-1700 de metri si ne-am retras apoi, pentru a evita sa ne prinda noaptea prin padure.

 

A fost o tura interesanta, cu peisaje magnifice, oameni frumosi si iubitori de munte, flori, stanci, zapada si miros de primavara!

Data viitoare, haideti cu noi in Piatra Craiului!

Cum decurge o ascensiune pe Mont Blanc, Alpii Francezi?

Spre varful Mont Blanc 

Alpii Francezi, spre varful Mont Blanc

Aceasta este descrierea primei mele ascensiuni pe varful Mont Blanc, Acoperisul Alpilor, 4810m din anul 2012. Anii trec, dar amintirile si experientele traite prin munti raman...

Inca din momentul in care am inceput sa urc muntii, undeva cu vreo 22 de ani in urma, visam la inaltimile Alpilor, la Caucaz si Himalaya. Varful Mont Blanc aparea ca un fel de miraj sau o “Fata Morgana”, catre care as fi vrut sa ajung candva. Copil fiind, citeam cartea lui Lionel Terray, “Cuceritorii inutilului” si imi doream sa ajung la starea aceea a vechilor montaniarzi, sa urc cele mai inalte culmi muntoase si, de ce nu, sa imi descopar limitele “Eului”.

De aici, de la refugiul Vallot incepe zona mai dificila si expusa spre summit, asa ca trebue obligatoriu ca alpinistii sa se lege in coarda!

Anii au trecut, am urcat muntii, am trait alaturi de oameni extraordinari diferite experiente pe crestele muntoase, invatand din fiecare inamplare petrecuta in inima muntilor cate ceva. Am ajuns sa lucrez ca ghid montan profesionist si sa urc acest varf al Alpilor Francezi de 6 ori si nu singur, ci cu alpinisti romani si straini...

Trebuie sa stii ca nu este usor sa urci un varf inalt din Alpi, de fapt nu “il cuceresti” niciodata, este vorba despre felul in care reusesti sa iti inveti slabiciunile, sa iti “domini” partile slabe ale fizicului si psihicului, sa inveti sa te lupti cu tine insuti si sa iesi invingator! De fapt, in sine urcarea unor munti inalti presupune o cunoastere aprofundata a propriului sine: trebuie sa stii foarte bine cand sa te opresti si cand sa mergi mai departe. 

***Trebuie sa stii cum reactionezi in diferite situatii extreme, cum te comporti daca vremea se schimba brusc, sa ai incredere in deciziile pe care le iei si sa iti pui in joc tot arsenalul de cunostinte si experienta, sa fii pregatit fizic si psihic, sa ai echipamentul necesar pentru a rezista la cateva mii de metri altitudine, acolo unde aerul este mult mai rarefiat decat la poalele muntilor.

Asadar, ascensiunea pe Mont Blanc a constituit un vis, dar si o provocare, daca tinem cont de faptul ca trebuia sa insotesc un grup de alpinisti, unii dintre acestia clienti ai unei agentii din Brasov.

Facand parte din anul 2001 din Alpin Club Brasov, am urcat de multe ori impreuna pe crestele Carpatilor, atat vara si mai ales iarna. Am urcat varful Moldoveanu iarna in decembrie, in plin viscol, am parcurs creasta Pietrei Craiului in ianuarie, dupa un cod galben, care a facut ca pe creasta sa se depuna tone de zapada, iar cornisele stateau la panda, gata sa se rupa si sa o ia la vale cu noi, drumetii solitari din creierii muntilor.

Spre varful Moldoveanu, iarna - ultimii pasi 

Am parcurs deseori creasta muntilor Rodnei, tot in ture de iarna ale Alpin Club Brasov, dar si crestele smaltuite ale Retezatului, cu Peleaga, cea mereu acoperita de nori si Retezatul cel mandru. 

Asadar, invitatia de a urca Alpii alaturi de acesti alpinisti romani a sosit exact la timp. Imi doream sa urc varful Mont Blanc, mai ales ca stiam despre dificultatile intampinate de alti prieteni si parteneri de ascensiune, care il urcasera in trecut.

***Stiam ca va trebui sa fiu pregatit fizic si psihic in mod exemplar, ca sa pot la randul meu in cadrul expeditiei, sa ii motivez pe cei cu care urma sa urc ca ghid montan asistent. Ii cunosteam pe o mare parte dintre turisti, pentru ca anterior, am urcat impreuna in ture de pregatire, in Fagaras si Iezer-Papusa, in conditii de iarna, pe viscol.

Treaba mea era sa ii insotesc si sa le acord tot sprijinul atunci cand ar fi avut probleme, daca ar fi cedat fizic si psihic, sa ii determin sa nu renunte si sa mearga pana la capat. Am incercat sa ii motivez pe cei cu care am urcat, sa ii incurajez atunci cand le-a fost mai greu, in timpul urcarii.

Ruta parcursa de noi a fost Chamonix - tramway du Mont Blanc (aproximativ 2000m) - refugiul Tette Rousse (3176m) - Refugiul Gouter (3817m)  - varful Mont Blanc (4810m) si retur.Tramvaiul de Mont Blanc pleaca din St.Gervais Les Bains, localitate situata la 1,5 km de Chamonix. 

In urma cu cativa ani, cand a avut loc aceasta ascensiune, tramvaiul nu mergea decat pana la statia de telecabina Bellevue, din cauza unor caderi de pietre, asa ca a trebuit sa urcam cu rucsacii in spate de la cota 1800m catre statia finala a tramvaiului, Nid d'Aigle, 2370m,  unde acum se poate ajunge iarasi cu trenuletul cu cremaliera.

Pe crestele Alpilor, in plin viscol 

Drumul pana la Nid d'Aigle dureaza cam 2 ore, dar noi am depasit zona un pic mai devreme, ritmul constant determinandu-ne sa ne regrupam, dupa o catarare cu rucsacii in spate, la cabana forestiera Rognes, situata la altitudinea de 2768m. Cabana este asezata intr-o caldare pietroasa, plina de stanci prabusite de intemperii. Eram la aproape 3000m si praful se afla putere in imparatia Alpilor! Apoi, cararea urca sustinut catre refugiul Tette Rousse, cu impresionantul ghetar Bionassay in fundal.

Ghetarul este strabatut de crevase adanci si se afla intr-o continua transformare, topindu-se ca peste tot in Alpi.

Aiguille du Bionnassay

Toata expeditia pe munte a durat 4-5 zile, cu o noapte petrecuta la refugiul Tette Rousse si alte doua nopti, dormite la Gouter, inainte si dupa ascensiunea propriu-zisa pe varful Mont Blanc.

****Daca vreti sa urcati acolo, trebuie sa stiti ca unii dintre cei care incearca sa ajunga pe varf cedeaza din cauza raului de inaltime, care se instaleaza la peste 4000-4400m. Asa ca trebuie sa urcati treptat la altitudine mare, sava hidratati foarte bine, sa va odihniti cat puteti de mult si sa va antrenati cu multe luni inainte de ascensiune: exercitii cardio, ture de anduranta prin munti, ture lungi pe bicicleta, catarare la stanca si la panou pe timp de iarna, dormit in cort la temperaturi scazute samd.

Referitor la cazare, puteti opta pentru dormitul la cort, pana la Tette Rousse sau la refugiile de altitudine (cel mentionat si noul Gouter).

Refugiile sunt incapatoare si moderne, arata ca niste cabane bine puse la punct din Romania. Este bine sa va rezervati locuri pentru dormit, deoarece riscati, in cazul in care vremea este rea pentru ascensiune, sa nu puteti urca pe varf in timpul de stat la refugiu, iar alti turisti apar in zona, avand deja rezervare. Se poate campa si langa refugiul Tette Rousse, insa langa refugiul Gouter, cel de la 3817 metri altitudine, este interzisa camparea!

Aclimatizare la 4000m

Grupul nostru a plecat spre varf la sfarsitul lui iulie, atunci cand jos in Chamonix se inregistrau, ca niciodata, 30 de grade Celsius, iar sus pe munte, noaptea au fost si -15 grade.

****Pentru ascensiune, trebuie sa fiti bine echipati, sa aveti geci de iarna, cagule, bluze de corp sintetice, polar, pantaloni, suprapantaloni, manusi duble, casti, hamuri, carabiniere, bocanci de iarna, coarda de alpinism, coltari, pioleti, ochelari de soare, crema de protectie UV etc.

Din punct de vedere al alimentatiei va recomand hrana usoara: 
***fructe uscate, miere, cereale, fructe confiate, conserve de peste, alune si in general hrana uscata. La refugii se poate servi masa calda, costul unui mic dejun situndu-se in jur de 15 euro, iar cel al pranzului sau cinei ajungand la Refuge du Gouter si la 25-30 de euro. O sticla de apa de 0,5 l costa 4 euro, iar daca vrei apa calda pentru un ceai trebuie sa platesti 3 euro.

Va spun asta pentru ca trebuie sa va hidratati, sa consumati foarte multe lichide, deoarece la altitudine organismul vi se deshidrateaza foarte rapid si trebuie sa beti multi litri de apa sau ceai, pentru a nu va pierde vigoarea, atat de necesara ascensiunilor de mare altitudine.

Trebuie sa va spun: Oamenii cu care am urcat erau foarte diferiti, personalitati puternice, dar motivati sa isi atinga visul sau obiectivul, depinde din ce punct de vedere privim ascensiunea.

Cu mici exceptii, datorate lipsei de antrenament suficient, dar si altitudinii la care ne aflam si areului rarefiat, toti s-au comportat ca niste alpinisti adevarati. Au urcat fara sa cracneasca cu rucsacii in spate, plini cu echipament si alimente. Dupa 2 luni de pregatire, prin Fagaras si Piatra Craiului, trail-running, climbing si hiking, eram bine pregatit fizic, asa ca ascensiunea a fost foarte placuta pentru mine.

Am cunoscut oameni exceptionali, plini de vointa si motivati sa isi depaseasca limitele. Cu siguranta, au fost momente in care unii dintre ei isi puneau intrebari despre motivele pentru care se afla acolo, la 3-4000 de metri si nu undeva acasa sau la plaja, aflandu-ne in plina vara.

Insa, am observat priviri tacute care spuneau: Da, pot si vreau sa urc mai departe! Am tot respectul pentru ei si sunt mandru ca i-am cunoscut! Marius, Alina, Razvan, Razvan B., Oana, Radu, Emerich, Florin, Stefania sunt doar cateva din numele celor care au reusit sa isi depaseasca limitele si sa isi atinga visul: Punct Terminus Mont Blanc! Au fost momente in care a trebuit pur si simplu sa stau si sa ii incurajez, sau sa dau o mana de ajutor la traversarea unei zone stancoase expuse sau a unei crevase, abia ivita de sub zapada Alpilor.

Dar tot timpul am simtit taria lor si dorinta de a se adapta mediului ostil in care se aflau. Au incercat si au reusit sa isi depaseasca limitele, sa iasa in afara zonei lor de confort.

Traseul nu a fost deloc usor! 
De exemplu, panta inclinata, parcursa in dimineata plecarii spre varf, pana in zona Dome de Gouter este constanta, dar pronuntata. Aici, colegii de ascensiune s-au miscat cu rapididate si vointa, dorind parca sa ajunga mai rapid dincolo de creasta, unde rasarise soarele Alpilor, temperatura fiind la ora 6 dimineata, undeva sub 0 grade celsius.

Ultimii pasi spre Mont Blanc summit

Pe de alta parte, Muntele arata fantastic! Ghetarul milenar, ros de avalanse, crevasele, stancile Marelui Culoar – Le Grand Culoir, zona prin care am traversat pe rand, uitandu-ne cu teama in sus, pentru a evita efectele nedorite ale unor caderi de pietre: toate acestea te fac sa te simti pe Acoperisul Alpilor! Grand Couloir nu este atat de dificil tehnic, cat periculos din cauza caderilor constante de pietre, care s-au intensificat in ultima vreme. Simti in nari mirosul de cremene, de la numeroasele stanci prabusite.

Mont Blanc summit, 4810m

In scurtele momente de repaos, ti se taia rasuflarea. Si nu de la aerul rarefiat, ci de la imaginile coplesitoare care ti se deruleaza pe retina. De pe varf se vede foarte clar Matterhorn sau Monte Cervino, simbolul Alpilor cu ai sai 4478m inaltime. Poti vedea, de asemenea, Grand Jorrasses, cu peretii sai verticali, dar si Aiguille du Midi si Arette de Bionassay, o creasta ascutita, provocare pentru orice alpinist.

Dupa Dome de Gouter, ajungi la refugiul Vallot, 4362m, care are doua cladiri, una fiind o anexa stiintifica inchisa pentru turisti, iar in cealalta va puteti adaposti in caz de nevoie. Apoi, urmeaza o urcare spre creasta dinspre varf, pe o panta abrupta si expusa, care la un moment dat se ingusteaza foarte mult. 

Mont Blanc in toata splendoarea sa!

De la refugiul Vallot, toti ne-am echipat cu coltari, crampoanele de gheata fiind o necesitate in aceasta zona de creasta, unde poti avea probleme, daca vantul bate extrem de puternic. Desi haurile muntelui se prelingeau ametitoare pe langa noi, atat in dreapta cat si in stanga noastra, toti partenerii de ascensiune au urcat fara probleme.

Odata ajunsi pe varful Mont Blanc admiram peisaje ametitoare in toate directiile.

Practic, te afli deasupra norilor, la ore bune de mers de civilizatie si trebuie sa fii pregatit pentru orice. Trebuie sa iti echipezi rucsacul in mod judicios, sa nu cari inutil, sa te pregatesti fizic foarte bine inainte si sa ai vointa si determinare. De asemenea, ce pot sa va recomand: incercati sa tratati ascensiunea pe Mont Blanc, nu ca pe o provocare fizica de anduranta, pentru ca daca va antrenati, sigur veti fi in forma si veti face fata provocarilor din munti.

Un asfintit de soare fantastic, privit de la refugiul Gouter, catre creasta Arette de Bionassay. Undeva in zare este Elvetia.

Sunset

De la refugiul Vallot, 4350m spre summit

Este bine sa va opriti din cand in cand pe traseu si sa va mai trageti sufletul, sa savurati peisajul fantastic din jurul vostru. Va spun asta pentru ca sunt destul de multi cei care uita sa priveasca in jur, incercand cu orice pret sa urce varful, iar peisajul ramane suspendat undeva in planul doi. 

Cel mai inalt varf al Alpilor

Muntele pe care il urcam este cel situat in interiorul nostru si acesta trebuie “hranit” cu imaginile fantastice din Alpi si cu jocurile de lumini si umbre, care te fac sa iti doresti sa te reintorci acolo. 

Alpii si pasajele lor expuse de creasta 

Daca te intereseaza o ascensiune, da-mi de stire la adresa de email:

vicentiu.matei@gmail.com sau la numarul de telefon: 0741 576 088.

Spune-mi cate ceva despre tine si despre experienta ta montana, despre planurile tale montane si despre cum te antrenezi ca sa urci muntii!

Ma poti gasi si aici:

https://www.facebook.com/mitza.matei.52

https://mitzamatei.blogspot.com/p/despre-mine.html