Olimp, muntele in care stai de vorba cu zeii

Cai de acces catre Muntele Zeilor

Situat la 75 km de orasul Thesalonic, micul oras Litochoro, situat pe partea estica a Olimpului, este principala cale de acces catre varfurile Skala si Mytikas. 

La Litochoro se poate ajunge cu masina, pe drumul E75 (75km de la Thessalonic si 425km din Athena) sau cu trenul - gara se afla la 5 km in afara orasului. Daca vreti exista si autobuzul liniei KTEL, de la Atena sau Thesalonic, pe drumul E75. Exista si o cursa locala, din orasul Katerini, la Litochoro. Daca vreti sa luati avionul, cel mai apropiat aeroport este Thessaloniki International Airport. 

Inca din copilarie ma gandeam cum ar fi sa ajung pe muntele zeilor. Imi placeau legendele legate de Zeus, Stapanul Olimpului si fratii sa, Hades, Zeul Infernului si Poseidon, Zeul Marilor. Ma impresionau aventurile eroilor legendari din antichitate, de la Tezeu, Perseu si pana la Hercule sau Ahile Peleianul.Nu stiam ca peste ani, soarta imi va harazi sa urc chiar pe Mytikas, Tronul lui Zeus, sa vad Platoul Muzelor si locurile pe unde se spune ca zeii legau si dezlegau soarta Lumii.

Tura a debutat vineri noaptea, cand dam luat drumul Greciei, impreuna cu colegul ghid montan din Alpin Club Brasov, Alexandru Boru si Alexandru Paulenco, amic care va pleca in Himalaya in toamna si si-a propus o tura de antrenament in Balcani, alaturi de noi.

Traseul urmat a fost Brasov-Bucuresti-Sofia-Promahonas-Salonic-Litochoro-Prionia. Am plecat la ora 2 dimineata din Brasov si am ajuns sambata la ora 16 pm la Prionia - 1000m altit., loc unde exista o parcare in care se lasa masinile si incepe ascensiunea propriu-zisa pe munte. 

La intrarea in Grecia stiam ca vom avea de furca cu caldura, insa ceea ce am gasit efectiv ne naucea. Erau circa 32 de grade la umbra si parca nu aveai aer, desi ne aflam la plaja Marii Egee. Peisajul asternut la picioarele noastre era fantastic, undeva departe spre sud, itindu-se din pacla Marea. Totul se afla sub imperiul soarelui de inceput de vara. Liniste si vant, maslini aproape uscati, valuri in departare si creste pline de zapada inaintea noastra.

Urcusul a durat in jur de 3 ore jumatate, pana la refugiul A, KATAΦYΓΙOΝ – OΛYMΠOΣ A, situat la o altitudine de 2100 de m. Noi am inceput sa urcam de la circa 1100 de m. Traseul sinuos urmareste o padure de pini negri de Mediterana si urca sustinut, printre stancarii vaste. Deschiderile din munte iti ofera posibilitatea sa urmaresti cu privirea creste de peste 2000 de m, pline de limbi uriase de zapada, printre flori mediteraneene si valcele dezgolite de avalansele iernii.

Ne intalnim pe traseu cu Razvan Briscariu, amicul cu care am urcat Mont Blanc-ul anul trecut. Deja facuse varful si cobora spre mare, insotit de prietenii sai.

Unele din aceste zone par a fi efectiv rase de pe fata pamantului de torente si lavine. Cerul este violet, soarele are cu putere desi este ora 5 pm. La refugiu era agitatie mare, cel putin o suta de oameni inghesuindu-se sa ia masa, inauntru sau pe terasa din fata stabilimentului, de unde puteai privi departe spre Egee, prilej sa te gandesti la stravechii navigatori ai Eladei, care strabateau marile....in cautarea Lanii de Aur si nu numai...

 Pajisti intinse de flori galbene, caldura sufocanta, desi era doar 8 dimineata. O capra de munte ne priveste uimita si deloc interesata cum strabatem in viteza potecile stancoase, abrupte, dar bine delimitate. Facem poze, discutam despre munti inalti si cum trebuie sa te hidratezi daca urci prin acestia. 

Locul de cazare este 10 euro pe noapte, iar noi am avut o reducere de 20 %, fiind membri legitimati ai Alpin Club Brasov. Dupa o noapte scurta, dar odihnitoare am inceput traseul a doua zi catre tinta noastra, varful Mytikas, altitudine 2919 m, urcand sustinut prin zona denumita Kazania. 

Am abordat varfurile Skala 2866m si Skolio, 2911m, prilej de a admira de departe cele doua varfuri aproape gemene, Mytikas si Stefani, despartite de o creasta stancoasa si zimtata pe care, probabil cu milenii in urma se plimbau zeii punand la cale vreo distractie sau vreo lupta in stravechea Troie cu muritorii de rand.

Din momentul urcarii pe Skolio, ne-am echipat cu ham, reverso pentru rapeluri, carabiniere, bucle echipate, casca, stiind ca urmeaza o ruta de catarare libera, un pic expusa printre stancariile Olimpului si poate va trebui sa ne asiguram in coarda. Intalnim diferite grupuri, unii chiar pe mountain-bike-uri. Muntele e fascinant, un adevarat Tron al Zeilor Olimpieni: stanci enorme cu forme ciudate, creste ascutite si valcele abrupte si pline de zapada, flori si nori, toate acestea te fac sa iti doresti ca clipa sa stea in loc....

Ascensiunea se face catre varf printr-o vale seaca, cu mici saritori expuse, unde poti exersa in voie diferite tehnici de catarare. Dupa circa 3 ore si jumatate suntem pe varf! Am ajuns pe Acoperisul Eladei....si totusi, Zeus lipseste la apel, preocupat probabil de vreo problema stringenta....in paradisul muzelor sale!

Facem pozele de varf si in urma consultarii unui grup de cataratori greci, prezenti in zona, decidem sa rapelam un valcel abrupt denumit culoarul Louki catre Zonaria sau Platoul Muzelor. 

Pietrele cad una dupa alta, Sebi exerseaza rapeluri sub indrumarea lui Sandu, eu cercetez stancariile in coborare....ceata multa si nori peste tot. In circa 2 oare si ceva ajungem la refugiul C Refugiul C “Christos Kakalos” si trecem pe sub Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720m). In zare se distinge Varful Profet Ilias (2803m), foarte impunator.

Aici se afla creasta zimtata care urca catre varful Stefani, cea aflata in fundal. Platoul muzelor, Zonaria.

Traversam mai multe limbi uriase de zapada, admiram mai multe echipe de coarda in peretii din Stefani si ajungem la Refugiul C, prilej de pauza de hidratare. De aici, cam intr-o ora si jumatate ajungem la Refugiul A, recuperam bagajele si coboram de pe munte.

Daca doriti sa ramaneti cu cortul pe munte, se poate campa in aria platoului Muzelor sau langa refugiile C si SEO.

Intregul Olimp este parc national, asa incat exista restrictii in acest sens. Strainii au nevoie de un permis special pentru a intra in refugiul B, “Vryssopoules” (1800m), acesta fiind obiectiv militar, sau daca vor sa treaca prin zona, permis pe care il pot obtine biroul Ministerului Apararii Grec. 

In total am mers in jur de 11 ore, tot circuitul plus coborarea de pe munte, pe o zapuseala incredibila, care ne-a luat cam 2 ore jumatate. 

Muntele arata fascinant in luna iunie si caldura este cat de cat suportabila. Din iulie deja se schimba povestea, fiind necesar sa va luati in calcul ca puteti intalni si zile caniculare cu peste 35 de grade la umbra. Asa ca va trebui sa aveti apa la voi, pentru ca nu se gaseste pe sus!

Ajungem la masina si luam calea marii Mediterane, de unde a doua zi urma sa pornim catre Golem Korab, Acoperisul Macedoniei si al Albaniei, de 2764 m. Dar asta este o alta poveste, pe care va voi relata-o in episodul doi al turei noastre alpine prin Balcani, 3 varfuri in 5 zile!

Carari cu soare!

Mihai

Amintiri din munti: Fluturi in prag de iarna!

Aceasta tura este o amintire din munti, petrecuta in urma cu câțiva ani....intre timp, noi ne-am schimbat. Muntii au ramas aceiasi....

Inca de la tura din Balea, din muntii Fagaras, ma gandeam ca ar fi nimerit sa urcam in muntii Cindrel, la refugiul Canaia, tinand cont de prognoza meteo favorabila, care se anunta pentru week-endul care urma!Asa ca le-am propus baietilor sa mergem acolo unde, cu aproximativ un an in urma, o parte din colegi au avut o aventura pe cinste! Din cauza viscolului puternic, a zapezii si a vizibilitatii reduse, au dormit in bivuac, la poalele unui bradut ingaduitor, care i-a primit pe calatorii rataciti, surprinsi de crivat, obositi si dezamagiti ca nu au mai putut ajunge la refugiul mult dorit si ca nu vor primi caldura sobei….!

Imi aduc aminte de povestile fiecaruia, de modul in care au trait tura respectiva, printre nametii care depaseau jumatate de metru!Ma gandeam la in Fagaras, la Balea ca era interesant sa abordam refugiul din Cindrel, astfel incat sa rememoram “incercarea ” lor, dar pe vreme favorabila!:)

Asa ca, sambata dimineata plecam spre “target”- muntii Cindrel , via Sibiu-Paltinis, noi, cei “6 magnifici”: Iosif, Sandu, Codrin, Mihaela, Adi si Mihai! Il recuperam pe drum pe colegul Dan, de la Cincsor, devenim ” 7 magnifici”!

Ne luam la revedere de la baietelul sau, care, uimit de aparitia unor tipi barbosi la usa casei, ne privea usor nedumerit, intrebandu-se probabil, unde o merge oare tata cu barbosii astia?

Asadar, in linistea diminetii, contrariati de norii "cumulus nimbus" care se ingramadeau pe cerul Brasovului, ne indreptam spre vest! Ajungem la Rasinari, luam cheile de la o ruda de a lui nea Ilie, cunostinta veche, cabanier cu vechi state, alaturi de care am trait o experienta interesanta cu ani in urma, rataciti in creierii muntilor, pierduti in viscol, intr-o alta tura de iarna, intr-un sfarsit de decembrie 2005, prilej de stiri per scroll-ul Realitatii si al Antenei 3: un grup de 14 turisti s-au ratacit in muntii Cindrel, surprinsi de viscol! Nu voi uita niciodata ce liniste s-a facut in cabana de la telescaun, de la Paltinis, cand “pierdutii” au revenit printre oamenii!

Toti turistii din cabana se holbau la noi ca la niste aratari: plini de gheata in barbi, cu echipamentul inghetat, cu coltarii agatati de rucsaci, plini de gheata si zapada, refuzand sa ne dam batuti de viscolul iernii aprige ce tocmai pornise! Dar asta este o alta poveste ! La Rasinari, nea Ilie lipseste la apel, a imbatranit, are in jur de 70 de ani, dupa circa 43 de ani petrecuti ca si gospodar al cabanei, s-a retras la casa lui, a predat stafeta ginerelui sau!

Acesta ne explica in cateva cuvinte cum patrundem in cabanuta, pentru ca din cauza ciobanilor si a musafirilor nepoftiti a fost nevoit sa ia masuri, sa inchida usile refugiului cu nenumarate lacate, cu chei metalice!Ne spune si de planurile primarului de a reabilita cabana!S-o vedem si pe asta!

Nu de mult, in vara cabana a fost sparta de ciobani curiosi sau interesati in a “recupera” toate cele de trebuinta din cabana, ca deh, asa e in muntii nostrii!Hotia e la putere, plecand de la jaful padurilor si terminand cu distrugerea sistematica a refugiilor de creasta si a cabanelor de catre aceste brute! 26 de geamuri au fost facute tandari, potrivit afirmatiilor actualului cabanier, asa ca refugiul are si acum cateva paturi prinse in geamurile din sala de mese! 

Lasam masinile la Paltinis, langa telescaun si abordam prin padure traseul care urca constant, inspre saua Batrana, iesind intr-un gol alpin dominat de iarba tomnateca, galben-aurie, batuta de vantul de sfarsit de toamna!Despre iarna, ce sa mai vorbim!

Grupul se imparte, unii, Sandu si Adi urca mai rapid, in ritm sustinut, eu la mijloc cu Iosif, in urma Mihaela, Codrin si Dan, care vin in ritmul lor, ajungandu-ne din urma usor-usor! Discutam vrute si nevrute, traversam zone cu gheata, pe locul izvoarelor de sus, din platoul alpin!Nu e pic de zapada pe sus, bate un vant aspru de toamna, rece, patrunzator! Inca din saua Batrana, ne luam gecile de vant pe noi, imi trag cagula pe fata, gandindu-ma ca, daca o tine vremea asa, fara zapada, vom face o tura de iarna in Fagaras, prin praf si vant!

Praful este la putere peste tot!

Ne oprim doar pentru a admira orizontul intunecat, plin de cumulusi incornorati, care se bulucesc unii peste altii, parca pentru a ajunge unii inaintea altora, intr-o competitie fantastica, numai de ei stiuta!

Carusel al norilor, cenusiu sumbru, cer vanat si trist! Te uita cum ninge decembre?Nici poveste! Doar praf in vant!Care se ridica in trombe spre cerul plumburiu!Opresc inaintarea si “admir ” impreuna cu Iosif opera unor asa zise fiinte rationale, care intr-un exces, au dat foc unor jnepeni, doar pentru distractie!I-au taiat, i-au ciopartit, lasand totul de izbeliste, conserve contorsionate si sticle de bautura goale!Jneapanul si-a pastrat frunzele verzi pe margini, iar partea centrala este facuta scrum!

Tablou recent din muntii nostri!

Cerul bureaza amar peste noi, cate o picatura doua, ratacite, purtate de vantul rece si taios!Pare ca vine ploaia, dar nu vine!

Intr-un final ajunge la refugiul mult visat, dupa circa 3 ore jumatate, 4 de ascensiune, batuti de un vant aspru, care parca te ingheata instantaneu…! La refugiu, colegii Sandu si Adi, ajunsi deja, au facut focul, dar este un fum in camera de il tai cu cutitul, pentru ca soba nu a mai fost utilizata de ceva vreme!

Pana la urma totul este in regula, fumul dispare, noi cotrobaim prin cabana, curiosi sa gasim o sursa de lumina, o lampa cu gaz, ceva! Miroase a umed, a casa nelocuita, dar aerisim si totul revine la normal!

Deja pe la ora 16, trecem la povesti, admirand pe fereastra abrupturile nordice ale muntilor Lotrului, spuzite de un strat subtire de omat, cenusiu! Discutam despre eroii neamului, despre Avram Iancu si Tara Motilor, despre Maria Sa Voda Mihai Viteazul, despre Stefan cel Mare si victoria de la Podul Inalt, despre ce inseamna sa fii roman!Sandu dezbate intersant cu Codrin despre filonul aproape secat al valorilor romanesti autentice! Lectie de istorie! Atmosfera de cabana, calda, relaxata, povesti la gura sobei, ale carei lemne trosneau, duduind, in fata noastra, indemnandu-ne parca la somn, la leneveala!

Dar ce? Credeti ca am scapat de Sandu? Hai, imbracati-va si afara, la stele!E inceput de noapte de decembre, cu un petec de cer senin, cu o jumatate de luna!Vant inghetat, suierand in ferestre! Uite Jupiter, Cassiopeea... dar ce se aude! La naiba, cred ca urca cineva de jos dinspre vale, din sud! Parca e o voce cunoscuta. Canta ceva de codrii de fag!Bucovina! Nu se poate!Nu pot fi ei!Asteptam. Cine credeti ca apare in asfintitul vanat si trist? Cosmin, Marius si Liliana!Noi, un pic socati, fara reactie!Cum naiba?!

Parca erau in Parang, la Carja, la Mandra! Ce naiba? S-au teleportat pana aici? Nu s-au teleportat, dar au luat muntele in piept dinspre Groapa Seaca, din Saua Steflesti, au urcat o vreme cu masina, apoi cu rucsacii in spate, sa isi revada vechi prieteni!Important e sa iti propui!Apoi totul conspira la realizarea obiectivului, fie el cat se poate de greu de atins! Spune candva un intelept asiatic! Abia acum inteleg!Au venit pana aici pentru noi! Si pentru ei. Pentru a fi impreuna! Ne imbratisam, vorbim, ii invitam inauntru!Sunt infometati!

Ne povestesc de cabanierul/patronul de la pensiunea “La Razvan”, din Parang, care i-a cazat, iar mai apoi i-a luat la trei pazeste”, pe motiv ca isi consuma propriile alimente la masa lui, desi ar putea comanda de la ei, de la restaurant! Adica, te cazezi aici, mananci de la mine! Ce tampenie!

Nu e nimeni in statiune, nicun turist si tu ii tratezi cu un astfel  de comportament pe singurii turisti!In fine, ei au renuntat, politicos, sa intre in contradictie cu acest individ!S-au ridicat, au strans si dusi au fost! Si-au luat bagajele si s-au mutat la pensiunea vecina!Nu cred ca trebuie sa toleram un astfel de comportament, din partea unor parveniti pusi pe capatuiala! Turism salbatic in muntii patriei!

Revin. La Iosif si povestile sale cu zombie, prilej de rasete si poante! Din cauza caldurii, cativa fluturi rataciti incep sa se invarte debusolati in preajma lumanarii!Se fac poze, se rade!Au inviat zombie, spune Iosif! Fluturi in prag de iarna, in lumina lampii! E o feerie a fluturilor, care innebuniti de caldura “il ataca” pe Iosif, prilej de glume. Cosmin ne spune cate ceva despre turele lui pe bicicleta, despre “Push Bike”, sau o noua tehnica de intrecere pe bicla, despre cum si-a lasat in urma competitorii , la un concurs din vara, de mountainbike, impingand la deal bicicleta, spre disperarea concurentilor, neobisnuiti cu turele alpine grele, in care tragi din greu, cu rucsacul in spinare, pe pante fara sfarsit!Daramite cu bicicleta!

Marius ne povesteste de vantul salbatic din Parang, care le-a umplut echipamentul de praf!Dust in the wind!Iarna?

Sandu incapatanat!Nu renunta!Hai sa vedem stelele! De data asta este sublim! Cer de cristal, luna in crestere in prag de iarna!Uite, spune el, Vanatorul Orion, care, insotit de cainele Sirius, de iepurele-Lepus, trage cu arcul in Taurus!

Uite Hyadele din Taurus, fiicele gigantului Atlas, cel care purta pe umeri cerul antic! Uite zice Sandu, Pleiadele, Castor si Polux! Suntem instruiti despre M42, nebuloasa Messier vizibila cu ochiul liber, pentru cunoscatori ... pentru noi, profanii doar un loc in care se nasc stelele!Ce tare! Cam departe totusi, la cei 24 de ani – lumina de noi, furnicutzele terrane, atat de orgolioase, de tantose, dar atat de efemere!

Se canta sub cerul liber, despre tara fagilor, Bucovina, despre noi, despre clipe pierdute in munti....!Atmosfera inghetata, lipsesc lupii si zapada, gerul!

E nefiresc de cald, iar linistea muntelui te patrunde incet, facandu-te sa te intrebi:

De ce nu poti tu, suflete, ramane aici pentru totdeauna, in nemiscare, suspendat sub stelele vii, inghetate si reci, sub nebuloasele celeste?Intrebari fara sens, intr-o lume, uneori lipsita de sens! Povestim. Dormim in caldura camerei, iar dimineata ne trezeste un soare patrunzator, ascuns uneori de ceturile Lotrului!

Mancam un mic dejun frugal si abordam varful Cindrel, 2244m altitudine! Pe o vreme in schimbare, in ritm sustinut, unul dupa altul ajungem pe varf in circa o ora si 10 minute! Promoroaca deasa peste tot, vant inghetat, peisaj de tundra siberiana! Facem poze, ne despartim de amicii din Bucuresti, care coboara, alaturi de Cosmin, sa isi recupereze masinile, sa mearga acasa! Totul e inghetat!Siberie sibiana!

Intoarcerea este rapida, luam rucsacii din cabana si plecam spre Paltinis! Vremea se schimba, devine calda, nefiresc de calda!Oprim sub niste stanci, mancam merisoare confiate de gerul noptilor trecute, ca niste ursuleti disperati dupa ceva dulce! Ne cataram pe un bolovan, sunt prize destule, stanca poroasa cu mica, plasata pe ea!

Ne amintim de turele de perete, facute si promise noua! Ajungem in saua Batrana din nou si ne decidem!Schimbam traseul pe ruita abordata acum 6 ani de mine si de Adi, un coleg de club, iarna, in viscol crunt! Coboram abrupt pe un drum forestier, intalnim un ATV condus de un tip, care tulbura linistea muntelui! Hai ca mai avem un pic!

Cand credeam ca am scapat, am dat de un drum forestier, de circa 4 km si dai, la vale!Bocancii de iarna scartaie printre pietre contorsionate! Mihaela imi spune ca e greu. Iosif la fel! Nu ne plangem, strangem din dinti si dam inainte, ca legiunile romane, ostile stravechi ale Imperiului Roman, in goana lor nebuna de a cuceri lumea!Noi nu vrem sa cucerim lumea, vrem doar sa ajungem odata la masini! Eu ce sa mai zic, confirm spusele colegilor, gandind-ma la talpile mele, batute parca in cuie! Tratament pentru genunchi, care preiau fiecare pas aiurea si il transmit mai sus, in coapse!

Ajungem in fine la masini!E vant rece, nori peste tot si nu stiu de ce, dar am o strangere de inima! Sper sa vina iarna, m-am saturat de ture prin praf! Ca in filmul cu Gheorghe Dinica, “Prin cenusa Imperiului”, asa eram si noi….plini de praf, obositi, ca niste soldati intorsi spre casele lor, dintr-un razboi al prafului si vantului celui inghetat de toamna, iarna! Nu se stie inca momentul cand va veni balana cu zapezile ei albe! Asteptam iarna adevarata!La randul lor, Fagarasii ne asteapta cu crestele lor smaltuite!

In creasta Craiului este inca iarna!

Pentru cei interesati de o tura in Piatra Craiului, in aceste zile, trebuie sa stiti ca in creasta Nordica inca mai este zapada, mai ales pe directia de mers catre varfurile Timbalelor si varful "La Om". Pe Padinile Frumoase, veti intalni zapada compacta, cam de la 1600m in sus. 

Atentie, zapada este umeda, grea si in unele locuri are peste o jumatate de metru. Chiar daca la poale sunt temperaturi ridicate, sus, in Piatra Craiulul este inca iarna.

Pe anumite portiuni ale crestei, expuse catre vest si nord, sunt multe traversee cu zapada inghetata, unde puteti aluneca usor, daca nu aveti echipamentul adecvat. Pe peretele vestic, toate rutele nemarcate au zapada din plin, asa ca gaditit-va, daca vreti sa urcati pe acolo!

Intrarea in traseul de coborare Carol Lehmann, banda albastra, este plina de zapada, iar valcelul de sus, la fel. Va spun asta, pentru ca ieri, multi turisti, fara echipament adecvat, incercau sa abordeze creasta masivului si sa coboare pe acolo....unii erau echipati doar in pantaloni scurti si cu bocanci de vara, fara parazapezi, fara bete de trekking!

Unii dintre acestia, sambata coborau valcelul de sub Varful Ascutit, direct pe talveg, pe ......fund! Mai jos, sub valcel, langa intrarea in hornul echipat cu cablu, aflat acum sub zapada de 2 metri, e o rapa destul de adanca, asa ca va imaginati ce ar fi putut sa pateasca!

Pe de alta parte, valcelul care coboara direct din Varful Ascutit, catre Padinile Frumoase este numai bun pentru schi de tura! In plus, pe traseul de coborare din Varful Turnu, catre cabana Curmatura, nu mai este zapada deloc, ruta fiind abordabila.

Carari cu soare si atentie pe ce ruta urcati in Piatra Craiului!

Hai cu noi in Caucaz pe varful Elbrus!

In vara lui 2016, in luna august, expeditia organizata de Summits’Experts va ajunge la poalele Caucazului. Vom incerca sa urcam varful Elbrus si sa ajungem pe „Acoperisul Europei”. Varful Elbrus din muntii Caucaz, cu altitudinea sa de 5.642 m este considerat de unii geografi si cel mai inalt munte din Europa, situandu-se chiar la granita dintre continentul european si Asia.

Detalii despre expeditia noastra, aici:

https://www.facebook.com/events/1670305846583462/

Muntele este de fapt un vulcan stins care are doua varfuri „Varful de est”, de 5.642 metri altitudine si „Varful de vest”, cu cei 5.621 metri. Ambele piscuri muntoase sunt acoperite de ghetari, iar distanta dintre cele doua varfuri este 1500 de metri, punctul cel mai inalt al varfului fiind marginea craterului vulcanic.

Elbrus-ul este denumit de arabi Dschabal al-Alsun sau "Muntele limbilor diferite", iar alte popoare care locuiesc la poalele lui l-au denumit „Regele spiritelor”, „Tronul zeilor”sau „Locul norocosilor”. Varful Elbrus este situat in Republica Kabardino-Balkaria din Rusia la aproximativ 11 km nord de granita cu Georgia si la 270 km nord-vest de Tbilisi, capitala georgiana.

Controversa cu privire la situarea lui Elbrus in Asia sau Europa provine de la masurarea topografica, efectuata cu cateva sute de ani in urma de cartograful de origine suedeza, Strahlenberg, care a mutat granita initiala dintre Europa si Asia, de pe linia cursului fluviului Don la muntii Urali.

Cu mii de ani in urma, aici a fost un vulcan, acum stins. Ultima eruptie a lui vulcanului Elbrus a avut loc cu 2000 mii de ani in urma, asa ca se mai pot inca observa urmele lavei vulcanice, care s-au gasit pe o suprafata de 250 km². In partea varfului de est se poate observa si astazi un crater care are diametrul de 200 de metri.

Escaladarea varfului dureaza in mod obisnuit intre 5 si 8 zile, insa fiind vorba despre o ascensiune realizata la aproape 6.000 de metri altitudine, este necesar sa va aclimatizati foarte bine si sa nu sariti etapele de altitudine. Trebuie respectat principiul potrivit caruia trebuie sa dormi mai jos decat altitudinea maxima la care ai ajuns in ziua respectiva!

In luna august, vremea este de obicei destul de stabila in zona, insa au fost si ani, in care am prins viscol si vreme extrem de urata!Dar am reusit sa cucerim varful, ceea ce vom incerca din nou, in august 2016! Asa ca, daca va intereseaza urcarea pe Elbrus, ar fi bine sa nu subestimati cel mai inalt varf din Europa si sa veniti cu Summits’Experts in august 2016! Ghizii nostri au urcat varful Elbrus de mai multe ori si va pot oferi expertiza lor pentru ajunge pe varf!